Holi: culoare, iubire si libertate

Holi este un festival indian cunoscut drept festivalul culorilor sau festivalul iubirii. Cu origini religioase hinduse, festivalul este astazi cunoscut in intreaga lume si celebrat in multe locuri din Asia de Sud nu neaparat din motive religioase.

Holi incepe in fiecare an intr-o noapte de primavara cu luna plina, Phalguna Purnima, in calendarul indian, si variaza ca data. Anul asta, Holi, incepe azi, pe 16 martie.

In India, sarbatoarea incepe cu un foc sacru, aprins cu o noapte inainte de Holi, in jurul caruia oamenii se aduna sa cante si sa danseze impreuna. E un foc purificator, care marcheaza trecerea spre un nou inceput. Focul asta imi aduce aminte de focul care se aprinde la noi in dimineata zilei de 9 martie, in ziua cu mucenicii, si peste care trebuie sa sari, pentru a depasi toate bolile si necazurile.

Dar revenind la lumea indiana, Holi incepe cu adevarat a doua zi dimineata. Vorbim de un festival al bucuriei si al culorilor si de un spirit indian ludic la orice varsta, ceea ce face din Holi o nebunie de culori, alergaturi, sotii si jocuri.

Ce face din Holi un festival indian deosebit? Cu ocazia Holi, stratificata societate indiana, care si astazi e marcata de castele sale multiple, devine o lume in care toata lumea e tratata la fel. Holi e un festival corect cu toata lumea: prieten sau strain, sarac sau bogat, barbat sau femeie, copil sau adult, toata lumea se bucura in acelais fel. Bataia cu culori si cu apa e o „bataie” generalizata. E o adevarata nebunie in India, cand mergi pe strada si baietii din ricsa vecina trag cu pistolul de apa colorata inspre ricsa ta, cand femeia de la templu care vinde garoafe de india, iti arunca cu praf colorat pe par, cand te apropii de ea, iar copii urla la tine cu ochii mari :”Holi hai Bura na mano„. Adica, e holi azi, nu ai voie sa te superi. Holi inseamna libertate.

Dar nu prea poti sa te superi, decat daca esti un om incrancenat rau, altfel nu au cum sa nu te bucure politisii care danseaza in mijlocul intersectiei, dezbracati pana la brau, bietele maimute a caror blana straluceste in diferite culori, vacile cu ochii mari si sticlosi si pete de rosu si verde pe burta, copii zdrenturosi care iti zambesc incantati ca te joci cu ei si nici chiar indienii care te privesc cu lacomie, in timp ce iti uda bustul. Daca e sarbatoare, sarbatoare sa fie! Chiar si zeii se joaca azi cu culori si petrec si nu mai stau sa se uite sa vada ce le mai fac supusii. E orgie si pe pamant si-n cer!

Mie, mi s-a parut ca de Holi, lumea devine o secventa dintr-un film de la Bollywood!

Ceea ce atrage imediat un occidental la Holi sunt culorile. Apoi, daca i se mai spune si ca e un festival al culorilor si al iubirii, si i-ai dat pe mana prafuri colorate sau pistoale cu apa, l-ai cucerit pe deplin!

Dar Holi are o semnificatie profunda in cultura religioasa a hindusilor. Numele de Holi vine de la Holika, sora malefica a regelui demoniac Hiranyakashipu.

Legenda spune ca regele Hiranyakashipu a castigat de la zei darul de a fi indestructibil. (In India vedica, daca te rogi si devii ascet, zeii sunt obligati sa te recompenseze cu diverse puteri, chiar daca asta nu le convine, caci oamenii tind sa devina tot mai puternici prin asceza si rugaciune, si apoi sa foloseasca gresit puterea.) Cum era de asteptat, puterea sa l-au transformat pe rege intr-o persoana aroganta, se simtea ca un zeu pe pamant si cerea tuturor sa il adore ca pe un zeu.

Dar daca supusii se temeau de el si il ascultau, cel putin aparent, fiul regelui, Prahlada, a ramas devotat zelui Vishnu, infruntandu-si tatal. Credinta lui Prahlada pentru Vishnu l-a infuriat teribil pe regere care si-a pedepsit fiul in cele mai crunte moduri, insa niciuna din pedepse nu l-a determinat pe Prahlada sa renunte la cultul sau pentru Vishnu. De cate ori regele incerca sa-l ucida pe Prahlada, Vishnu il salva, asa ca regele a rugat-o pe cealalta fiica a sa, Holika sa intre intr-un foc aprins impreuna cu fratele sau, si asta pentru ca Holika avea o putere speciala ce o apara de foc.

Cand demonul Holika si Prahlad au intrat in foc, flacarile au cuprins-o pe ea, insa l-au lasat nevatamat pe Prahlad, care a intonat tot timpul un imn de adorare fata de Lord Narayana, zeul Vishnu. Asa ca sarbatoarea a luat numele de Holi, un festival al victoriei binelui asupra raului.

Holi e celebrat si ca un triumf al omului devotat zeilor, pentru ca legenda ne invata ca oricat de puternici ar fi demonii, daca ai in suflet credinta adevarata, zeii te vor salva si oricine incearca sa ii faca rau unui credincios, va fi pedepsit de zei.

Cam asta e legenda festivalului, iar daca apuci vreodata sa sarbatoresti cu adevarat Holi, iti vei aminti mereu de Holi, de templele din care curg cantece si imnuri, de ochii innegriti cu khajal care iti zambesc pe strada, de fuga neindemanatica de a scapa din calea celor care vor sa te picteze, si atunci cand in sfarsit scapi si iti tragi sufletul, cineva de la balcon arunca cu apa colorata peste tine.

Pentru mine Holi e ca si cum ai trece printr-un curcubeu, ai vedea cerul mare si zambetul calm al lui Shiva, ai auzi sitarul lui Saraswati si ai atinge coama leului zeitei Durga si ochii negri ai lui Assis, care imi zambesc timizi si curiosi.

De la Bucuresti la Agra (2)

Continuare De la Bucuresti la Agra (1).

Pentru un român, pentru care pericolul terorist există doar în ştirile de la televizor, măsurile de securitate ale indienilor pentru prevenirea atacurilor teroriste mai mult te sperie decât te fac să te simţi în siguranţă.

De fiecare dată când intri într-un shopping center, în unele temple mai importante sau când mergi la cinema, treci printr-un sistem electronic de securitate, cum am mai văzut doar la aeroport, şi eşti percheziţionat cu atenţie de serviciul de pază. Din curiozitate sau profesionalism, geanta îţi este mereu puricată cu atenţie. Cu ţigări în geantă nu se poate intra la temple şi nici în mall.

Faptul că la punctele de stop de pe autrostradă, poliţia rutieră şi cea care se ocupă cu ordinea publică este dotată cu arme mari, mai mult decât vizibile, pe care le poartă neglijent pe umăr sporesc starea de disconfort. În plus, nu de puţine ori, am văzut agenţi de circulaţie, care loveau nervos sau uşor în tabla motoricşelor pentru a grăbi eliberarea traficului.

Pentru întrebări sau nelămuriri, mai bine nu li te adresezi, căci au un ritm verbal alert şi agresiv, ca toţi indienii de altfel, şi rişti să nu înţelegi mai nimic, ba te mai şi sperie.

Revenind la lumea traficului, cine crede că cea mai importantă funcţie a unei maşini româneşti e claxonul, nu a fost în India. Aici claxonul e folosit non-stop şi cu diverse funcţii. Şoferii claxonează pentru a-l înjura pe cel din faţă, pentru a saluta un prieten sau atunci când trec în viteză pe roşu, pentru a-i avertiza pe ceilalţi să se ferească. Mi-a stat inima în loc de fiecare dată când am trecut în trombă pe roşu, însă niciodată nu am păţit nimic. Ceea ce mă face să cred că în tot vacarmul de pe străzi, indienii par se înţeleg cumva unii cu alţii.

În plus, in India, cu excepţia oraşelor mari (Calcuta, Bombay, Delhi), nu există cu adevărat transport în comun. Spun cu adevărat, căci câteva autobuze sunt, dar nimeni, nici chiar localnicii indieni, nu ştiu la ce oră trec şi ce traseu au. Adevăratul mijloc de transport în oraşe este ricşa şi motoricşa.

Ricşa este o bicicletă cu o băncuţă acoperită, ca un fel de trăsurică , condusă de ricşa vala (numele dat conducătorului ricşei) care pedalează la bicicletă pentru a o pune în mişcare. Motoricşa este un scuter peste care indieni au pus o caroserie ca de maşinuţă din desene animate. Atât ricşa cât şi motoricşa sunt galben cu verde şi decorate cu flori roz, roşii, cu ghirlande de crăiţe şi bineînţeles, statuete şi poze cu zei. La prima vedere, în motoricşă încap maxim 4 persoane: 3 în spate, şi încă una lângă şofer. De fapt, pentru indieni spaţiul nu are aceeaşi dimensiune ca pentru noi. În motoricşă pot încăpea până la 10 persoane. Astfel preţul călătoriei, precum şi confortul, scad simţitor. Prin comparaţie, înghesuiala din tramvaiele noastre, chiar îţi oferă dreptul la un spaţiu mic, dar numai al tău.

Nu, numai spaţiul este altfel în India, dar şi timpul. Blaga spune că veşnicia s-a născut la sat, dar oare ce-ar fi zis de o după-amiază indiană toridă? Nu se clinteşte o frunză în copaci. Miroase a soare, praf şi balegă uscată. Dacă priveşti în depărtare ai impresia că orizontul se topeşte. Străzile sunt pustii. Indienii dorm pe la umbră, moţăie ori mestecă paan cu privirea în gol. Oricât te-ai strădui să faci ceva la orele după-amiezii, să învingi neclintirea din jur, este imposibil. Mai devreme sau mai târziu, eşti învins. Te laşi cuprins de neclintire, te moleşeşti şi rămâi ţintuit în loc, simţind clipa care nu mai vrea să treacă şi gândindu-te la nimic.

De la Bucuresti la Agra (1)

Între India şi România sunt 8199 de kilometri şi o multitudine de evidente şi nebănuite diferenţe culturale.

În primele minute din viaţa mea pe pământ indian am fost izbită de mirosul aerului şi de gălăgia care învăluia totul. Mirosul văzduhului e un amestec de gunoaie şi iarbă verde, parfumată. Când nu plouă luni la rând, e încă un mister pentru mine cum de toată vegetaţia rămâne verde, nepălind în nicio zi, sub razele soarelui teribil. În ceea ce priveşte zgomotul, India e un vacarm asurzitor: refrene indiene, claxoane, voci ridicate, ţipete de maimuţă, huruit de maşini.

În ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi, India diferă extrem de mult de România. Cum mare parte din timp am locuit în Agra, oraş cu 3 milioane de locuitori, şi pe care în naivitatea mea, îl credeam un oraş cosmopolit, înainte de a ajunge să-mi devină temporar cămin, voi încerca să compar stilul de viaţă indian cu cel românesc, având în vedere diferenţele dintre Agra şi Bucureşti. Dacă Bucureştiul cu cele 3 milioane de locuitori ai lui, e considerat un oraş mare şi aglomerat, Agra nu se află nici măcar în top 10 al celor mai aglomerate sau mai mari oraşe din India.

Dacă Bucureştiul are Dâmboviţa, Agra are Yamuna, unul din râurile sacre ale Indiei. Şi dacă Bucureştenilor nu prea pare să le pese de Dâmboviţa şi se tot plâng mereu de poluarea apei şi de mizeriile adunate în ea, indienii se bazează poate pe capacitatea Yamunei de a se purifica singură, căci este unul dintre cele mai murdare râuri indiene.

Cadavre de maimuţe, infinit mai multe pet-uri decât în apele noastre, frunze de banană, resturi de flori de la coroane aruncate zeilor, plasticuri diforme, toate plutesc în armonie pe apele acesteia. Cu toate astea, numeroşi indieni se îmbăiază în apele Yamunei, poeţii îi cântă farmecul, iar turmele de bivoli vin pe înserat să-şi potolească setea şi să se răcoreasca.

Aceleaşi turme de bivoli şi vaci indiene se întorc de la râu traversând strada după bunul plac şi provocand ambuteiaje şi concerte de claxoane. În India, se ştie, vaca e sacră. Acest lucru se traduce în fapt prin existenţa unui număr mare de vaci vagaboande, totuşi mai puţine decât câinii nostri vagabonzi, ce se plimbă agale pe stradă. Indienii, mari amatori de culori şi petreceri, le vopsesc coarnele în diferite culori şi le agaţă iconiţe sau ghirlande la gât. Dar dragostea şi smerenia lor pentru vacă se opreşte aici. Vacile indiene mănâncă din gunoaie, sunt slabe şi jigărite, şi când se nimeresc în mijlocul străzii sunt claxonate şi înjurate în neştire.

Fauna urbană este insă mult mai variată în India: veveriţe, şobolani, maimuţe şi câini râioşi completează peisajul. Indienilor nici că le pasă. Nu le e frică de niciunul din animalele menţionate şi se comportă normal ori de câte ori le taie calea câte unul. Nu la fel stau lucrurile cu turiştii europeni, care fac fotografii şi se bucură că la un moment dat se vor întoarce în oraşele lor civilizate şi moderne.

**De la Bucuresti la Agra este un eseu scris pentru dl Serban Anghelescu, cu care am avut un curs original de Comunicare interculturala.**

Maha Shivratri

Sarbatoarea Indiana Maha Shivratri ( Marea noapte a zeului Shiva) cade anul acesta pe 10 martie. Shivratri se celebreaza in fiecare an la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie, intr-o noapte intunecata, fara luna.

In aceasta noapte, acum milioane de ani, se spune ca Shiva ar fi dansat Tandava Nach, dansul primordial al creatiei, protectiei si distrugerii universului.

Legendele spun ca tot in noaptea de Maha Shivratri, Shiva s-a casatorit cu Parvati, iar bucuria imensa a acestuia este motivul pentru care toti credinciosii trebuie sa sarbatoareasca evenimentul.

De asemenea, conform Vedelor, in noaptea de Shivratri, Shiva a devenit zeul albastru, Neelkantha, dupa ce a inghitit otrava Halahala ce a iesit la suprafata cand zeii si demonii au cernut oceanul pentru a cauta nectarul imortalitatii. Astfel, inghitind otrava si pastrand-o in el, gatul lui Shiva a devenit albastru, iar lumea a fost salvata de la pieire.

Toti cei care il adora si ii inchina rugaciuni lui Shiva astazi este iertat de toate pacatele, scapat de legaturile Karmei si inaltat catre eliberare (Moksha) scapand de ciclul incarnarilor.

Legenda vanatorului Susara

Pentru a demonstra puterea lui Shiva si a rugaciunilor inchinate lui cu ocazia acestei sarbatori, in India circula legenda vanatorului din Varanasi (Benares), unul din orasele sfinte al hindusilor.

Legenda spune ca odata demult, in padurile din Varanasi, un vanator se intorcea spre casa cu cateva pasari pe care le vanase peste zi. Simtindu-se oboist, se aseza la umbra unui copac pentru a se odihni putin. Coplesit de somn, cand se trezi era deja intuneric bezna. Era noaptea Shivratri, dar el habar nu avea. S-a urcat in pom si legand de o creanga legatura de pasari vanate s-a asezat jos asteptand zorii. Copacul se intampla sa fie chiar pomul sacru al lui Shiva, un copac Bilva ( sau banian).

Sub acel copac se afla un Ligam de-al lui Shiva. Din greseala, vanatorul a scuturat cateva Frunze de bilva peste micul altar dedicate lui Shiva. Chinuit de foame si speriat de animalele salbatice, vanatorul a vegheat treaz toata noaptea.

A doua zi, s-a dus la targ a vandut pasarile si a cumparat mancare pentru el si familia sa. Cand sa se aseze la masa un strain le-a venit in prag, cerand mancare. Fidel traditiei hinduse, vanatorul i-a oferit mancare oaspetelui, el si familia sa multumindu-se cu ce a mai ramas. Vanatorul a trait multi ani fara sa stie ca fara sa vrea a postit de Shivratri, i-a adus ofrande zeului, dar in ziua mortii, sufletul sau a fost salvat de Shiva din ghearele zeului Yama.

De Shivratri, cei care il adora pe Shiva, postesc, ii aduc ofranda zeului, fructe, flori si Frunze de betel (bilva) si nu inchid un ochi in aceasta noapte.

Ritualuri de Maha Shivratri

De asemenea, hindusii stropesc lingamul lui Shiva cu apa, lapte si miere, ritual ce ii ajuta la purificare sufletului.

Arderea betisoarelor parfumate si a batoanelor de pasta de santal ajuta la obtinerea de bogatii, in timp ce daca oferi fructe si flori vei trai o viata lunga, iar zeul iti va implini toate dorintele.

Pe de alta parte aprinderea candelelor iti aduc iluminare si intelepciune iar frunzele de betel ( fie ca sunt scuturate peste altarul zeului, arse sau mestecate) iti vor purta noroc in ceea ce priveste placerile senzuale.

Imn inchinat lui Shiva de Shivratri

The Best Exotic Marigold Hotel

„Everything will be allright in the end. If it is not allright, then it is not the end” – Indian saying

La final, totul va fi bine. Daca nu va fi bine, atunci nu e asta finalul. – proverb indian

The Best Exotic Marigol Hotel este o comedie englezeasca plina de sensibilitate, umor si exotismul coplesitor al Indiei, in regia lui John Madden (cel care a realizat ineditul Shakespeare in Love).

Punctul de plecare al filmului il reprezinta un grup de batrani ce nu-si mai gasesc locul si decid sa petreaca restul vietii lor in India, intr-un hotel palat in apropiere de Jaipur.

Din acest grup excentric si divers face parte Evelyn (interpretata de Judi Dench), o femeie casnica ce dupa 40 de ani in care a depins complet de sotul ei, ca este nevoita sa vanda apartamentul in care a locuit pentru a plati datoriile sotului ei mort. Graham, judecator respectat se retrage in India pentru a dezgropa o poveste de iubire ce l-a chinuit toata viata, in timp ce cuplul Douglas si Jean, vin aici dupa ce au investit toate economiile de-o viata in firma fetei lor, firma nerentabila pentru moment. Madge (interpretata de Celia Imrie) este o femeie frumoasa si singura aflata in cautarea unui sot bogat, in timp ce Norman alearga necontenit dupa aventuri si flirturi, dorindu-si cu ardoare o iubita pentru a scapa de singuratate si de sentimentul ca est un batran inutil si respingator. Figura cea mai dura a grupului este Muriel (interpretata de Maggie Smith) o batranica nesuferita si xenofoba, fost menajera, nevoita sa vina in India pentru o operatie la sold. La Marigold Hote;, englezii sunt intampinati de Sonny (interpretat de Dev Patel, eroul din Slumdog Milionaire), un tanar indian ce viseaza sa renoveze si sa aduca faima hotelului sau pentru a continua visul tatalui sau si pentru a obtine capitalul necesar de incredere pentru a indrazni sa-si infrunte mama si pentru a reusi sa se casatoreasa cu fata pe care o iubeste.

Acestia fiind eroii nostri, let the adventure begin!

India ii copleseste pe toti cu explozia sa de zgomote,culoare, rasete, cu forfota continua a strazii. Asemeni unui val, daca ii opui rezistenta, India te va dobori, dar daca te scufunzi, poti inota in partea cealalta. Provocarea ce li se impune eroilor nostri este nu numai sa faca fata acestei lumi, ci sa sa evolueze. Sa invete ceva din lumina Indiei, din culorile sale frumoase si infernale, din zambetele copiilor care alearga dupa tine pe strada, desculti si zdrentarosi, urandu-ti buna dimineata.

Plini de pareri preconcepute si de stereotipuri, de-a lungul filmului, personajele ne dezvaluie secretele, trecutul lor si micile dureri impietrite ce i-au transformat in fiinte insensibile. India, insa ii invata din nou sa iubeasca, sa se deschida, sa fie toleranti si sa-i respecte pe ceilalti.

Toata povestea insa cu replicile ei amuzante si inteligente, cu meditatiile profunde asupra vietii ale lui Evelyn si-ar pierde mult din farmec daca actiunea ar avea loc oriunde altundeva decat in India.

De remarcat totusi ca pe langa comicul de suprafata si decorul romantic al Indiei, dramele personajelor si meditatiile asupra vietii si batranetii indeamna la reflectare si confera emotie si profunzime (si valoare) filmului.

The Best Exotic Marigol Hotel este un film pe care il recomand din toata inima.

Mai jos puteti vedea trailerul si o parte dintr-un soundtrack absolut superb!

Trailer: The Best Exotic Marigol Hotel

Soundtrack: The Best Exotic Marigol Hotel

Incredible India !

Parte a unui branding de tara bine pus la punct, Incredible India iti ofera numeroase motive pentru a vizita taramul indian.

Asa ca vino, cauta, descopera si lasa-te descoperit. Gaseste ritmurile Indiei din inima ta, culorile din mintea ta si traieste o experienta unica. O Indie doar a ta.

Iata doar 6 motive pentru care India e incredibila si o vizita aici te va face si pe tine un calator incredibil..

1. Taj Mahal

Unul din cele mai cunoscute edificii arhitecturale ridicate in numele iubirii, Taj Mahal impresioneaza pe orice vizitator prin delicatetea si fragilitatea formelor sale. Marmura alba, folosita la construirea monumentului de catre Sah Jahan, pentru a-i fi casa sotiei sale iubite Mumtaz Mahal dupa moarte, confera o impresie de ireal intregii cladiri, ce pare ca pluteste pe raulYamuna.

De altfel, Taj Mahal este considerat a fi un vis in piatra.

2.India, tara culorilor

monument9_800x600 — http://www.incredibleindia.org/

In India, femeile atrag privirile oricarui calator prin sariurile lor colorate, bratarile lor care suna la orice gest. Simbol al feminitatii, margelele, bratarile de mana si de picior sunt nelipsite la orice indianca.

Plimbandu-te pe strada, indiencele cu podoabele lor colorate si zambetele lor pline de viata te vor cuceri pe loc si te vor face sa ramai vesnic indragostit de surasul lor misterios.

3.Yoga

incredible16 — http://www.incredibleindia.org/

Daca esti pasionat de yoga sau esti curios si vrei sa descoperi tehnici de meditatie si relaxare, India este locul potrivit! Cu numeroasele sale ashramuri si centre de meditatie aici ai ocazia sa descoperi yoga la ea acasa si sa deprinzi secretele acestei tehnici.

4.Muntii Himalaya

himalya — http://www.incredibleindia.org/

Orice iubitor de munte viseaza sa ajunga macar odata aici. Acesti munti sacri ai Indiei ascund izvorul Gangelui si al Yamunei, raurile sfinte ale indienilor. Pasind in solitudinea magnifica a acestor munti, vei avea impresia ca scurgerea timpului s-a oprit si ca ai ajuns la originea vietii. Un rasarit de soare in Himalaya te copleseste si iti inalta sufletul deopotriva, ramanand o amintire pe care o vei purta cu tine intreaga viata!

5.Kerala, God’s Own Country

Coborand spre sudul extrem al Indiei, ajungi in tara lui Dumnezeu, Kerala. Un taram mirific cu paduri de palmier si cocotieri si mii de canale de apa, cu trasee sinuoase. Aici te vei putea plimba in mijlocul naturii virgine si vei putea gusta din mancarurile delicioase pe baza de cocos si orez ale keralienilor.

6. Condimentele Indiene

incredible-india-rajasthan-travel — http://www.incredibleindia.org/

Cand gatesc, indienii prepara intai condimentele peste care presara legumele, iar ardeiul chilli este unul din cele mai importante condimente conferind mancarurilor iutimea specifica.

In bazarurile si pietele indiene vei avea ocazia sa vezi mai multe tipuri de ardei iute de cat ai vazut vreodata. Cosuri intregi pline de ardei rosu ca focul, uscat si proaspat, te vor imbia sa-i gusti.

Morty, nemuritorul

Acum vreo 2 ani deja am fost plecata in India, unde am stat aproximativ un an de zile intr-un camin studentesc din Agra, oras faimos pentru Taj Mahal, simbolul iubirii eterne a lui Sah Jahan pentru cea de-a 13-a sa sotie.

Viata in Agra m-a obligat sa ma obisnuiesc cu diverse aspecte bizare ale vietii cotidiene Chiar daca am invatat sa accept mancarea extrem de condimentata, ocheadele si fluieraturile de pe strada, dusurile cu apa rece si ventilatoarele din tavan sub care iti era frica sa stai, caci scartaiau din toate articulatiile si te temeai sa nu-ti reteze capul la urmatoarea miscare, cu o fobie tot am ramas : frica nemasurata de rozatoare.

Asa ca in momentul in care am inceput sa aud fosneli si zgomote ascunse prin colturile camerei, am decis ca e momentul sa iau masuri.

La initiativa inteligenta a colegei mele de camera, care venise dotata de acasa, am instalat o camera Edimax IC-7110W sus pe dulapul de pe hol si am sperat sa elucidam misterul.

Dupa o saptamana de liniste si pace in care nu am surprins nicio miscare inregistrata pe camera video, desi noptile noastre erau terorizate de o punga care fosnea, de o adiere mai puternica de vant si alte spaime si temeri mai mult imaginate decat reale, adevarul ni s-a relevat via Plug and View cu ajutorul Edimax.

Eram la cursul de dictie si exprimare orala in limba hindi, dar cum profesorul nostru era pasionat exclusiv de cantecele si poezii in hindi, colega mea avea mac-ul pe genunchi si facea orice altceva numai la ora nu era atenta. Eu priveam la sariurile colorate si cantecele dansante proiectate pe tabla din fata, cand Ariadna imi da un ghiont.

-Ssst, ia uite aici !

Cand ma uit, vad un cap ingrozitor de urat de soparla, semitransparent, cu ochii bulbucati si parca privind in neant care se benocla fara interes in jur. S-a tarat cu piciorusele ei mici spre un tantat care lenevea pe perete si l-a infulecat cu totul, dintr-o inghititura. Apoi a coborat, s-a plimbat agale pe marginea tabliei patului, si a coborat pe birou, unde era desfacut un baton de ciocolata. Ori nu am vazut noi bine, ori Morty chiar a lins cu nesat glazura de ciocolata de deasupra apoi s-a urcat inapoi pe perete si s-a dus sa culce probabil intr-un fald de perdea. Ne-a bufnit rasul instant. Si noi care ne temeam ca e un soarece ! Era o biata soparla careia ii placea ciocolata !

Cum a venit pauza am fugit sa-l vedem pe Morty, soparla botezata asa datorita chipului sau mortuar. Da, era tot acolo si se uita la noi cu privirea lui transparenta. Ne-am apropiat de el sa-l luam si sa-l scoatem afara, cand ne-am dat seama ca ne e frica totusi si de soparle ! Asa ca am luat o manusa sa-l apucam de coada, dar cand ne-am apropiat mai bine, Morty a facut un salt mortal si s-a aruncat pe spate de pe perete, cazand pe podea si fugiind numai el stie unde. Noi credeam ca s-a ascuns undeva, intr-o nisa de sub un dulat, dar Ediview nu i-a dat de cap si nu l-am vazut cateva zile bune. Ne era teama ca a murit acolo de foame si in lipsa de aer. Pana intr-o zi cand Morty, ademenit de cateva muste moarte puse special pentru el langa un baton de MilkyWay a iesit sa-si ia micul dejun.

Intre timp, ajunseseram sa tinem la Morty, il urmaream mereu cand eram in camera si mai mereu aruncam un ochi la el si cand eram la scoala. Era pet-ul nostru mult iubit cu conditia sa nu ne apropiem prea mult de el ca riscam sa murim de frica si noi si el !

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012 !