De la Bucuresti la Agra (2)

Scrie un comentariu

Iunie 4, 2013 prin raluca dan

Continuare De la Bucuresti la Agra (1).

india1

Pentru un român, pentru care pericolul terorist există doar în ştirile de la televizor, măsurile de securitate ale indienilor pentru prevenirea atacurilor teroriste mai mult te sperie decât te fac să te simţi în siguranţă.

De fiecare dată când intri într-un shopping center, în unele temple mai importante sau când mergi la cinema, treci printr-un sistem electronic de securitate, cum am mai văzut doar la aeroport, şi eşti percheziţionat cu atenţie de serviciul de pază. Din curiozitate sau profesionalism, geanta îţi este mereu puricată cu atenţie. Cu ţigări în geantă nu se poate intra la temple şi nici în mall.

Faptul că la punctele de stop de pe autrostradă, poliţia rutieră şi cea care se ocupă cu ordinea publică este dotată cu arme mari, mai mult decât vizibile, pe care le poartă neglijent pe umăr sporesc starea de disconfort. În plus, nu de puţine ori, am văzut agenţi de circulaţie, care loveau nervos sau uşor în tabla motoricşelor pentru a grăbi eliberarea traficului.

Pentru întrebări sau nelămuriri, mai bine nu li te adresezi, căci au un ritm verbal alert şi agresiv, ca toţi indienii de altfel, şi rişti să nu înţelegi mai nimic, ba te mai şi sperie.

india3

Revenind la lumea traficului, cine crede că cea mai importantă funcţie a unei maşini româneşti e claxonul, nu a fost în India. Aici claxonul e folosit non-stop şi cu diverse funcţii. Şoferii claxonează pentru a-l înjura pe cel din faţă, pentru a saluta un prieten sau atunci când trec în viteză pe roşu, pentru a-i avertiza pe ceilalţi să se ferească. Mi-a stat inima în loc de fiecare dată când am trecut  în trombă pe roşu, însă niciodată nu am păţit nimic. Ceea ce mă face să cred că în tot vacarmul de pe străzi, indienii par se înţeleg cumva unii cu alţii.

În plus, in India, cu excepţia oraşelor mari (Calcuta, Bombay, Delhi), nu există cu adevărat transport în comun. Spun cu adevărat, căci câteva autobuze sunt, dar nimeni, nici chiar localnicii indieni, nu ştiu la ce oră trec şi ce traseu au. Adevăratul mijloc de transport în oraşe este ricşa şi motoricşa.

india2

Ricşa este o  bicicletă cu o băncuţă acoperită, ca un fel de trăsurică , condusă de ricşa vala (numele dat conducătorului ricşei) care pedalează la bicicletă pentru a o pune în mişcare. Motoricşa este un scuter peste care indieni au pus o caroserie ca de maşinuţă din desene animate. Atât ricşa cât şi motoricşa sunt galben cu verde şi decorate cu flori roz, roşii, cu ghirlande de crăiţe şi bineînţeles, statuete şi poze cu zei. La prima vedere, în motoricşă încap maxim 4 persoane: 3 în spate, şi încă una lângă şofer. De fapt, pentru indieni spaţiul nu are aceeaşi dimensiune ca pentru noi. În motoricşă pot încăpea până la 10 persoane. Astfel preţul călătoriei, precum şi confortul, scad simţitor. Prin comparaţie, înghesuiala din tramvaiele noastre, chiar îţi oferă dreptul la un spaţiu mic, dar numai al tău.

Nu, numai spaţiul este altfel în India, dar şi timpul. Blaga spune că veşnicia s-a născut la sat, dar oare ce-ar fi zis de o după-amiază indiană toridă? Nu se clinteşte o frunză în copaci.  Miroase a soare, praf şi balegă uscată. Dacă priveşti în depărtare ai impresia că orizontul se topeşte.  Străzile sunt pustii. Indienii dorm pe la umbră, moţăie ori mestecă paan cu privirea în gol. Oricât te-ai strădui să faci ceva la orele după-amiezii, să învingi neclintirea din jur, este imposibil. Mai devreme sau mai târziu, eşti învins. Te laşi cuprins de neclintire, te moleşeşti şi rămâi ţintuit în loc, simţind clipa care nu mai vrea să treacă şi gândindu-te la nimic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: