Linii – Murakami Ryu

Romanul Linii de Murakami Ryu reuneste 20 de portrete sumbre si bizare, oglinda a unei societati japoneze fara repere si fara viitor. Autorul sare de la un personaj la altul, traversand noaptea din Tokyo in culorile dure ale neoanelor, aratandu-ne o realitate stranie si tulburatoare.

ryumuPersonajele din acest roman nu se cunosc intre ele, s-au incrucisat cateva secunde, ore in aceasta noapte, ne apropiem de ele ca intr-o scena de film in care camera face zoom pe un personaj, ii ascultam oful, il privim in ochi, apoi camera aluneca pe urmatorul personaj. Ca intr-o lunga plimbare singuratica prin Tokyo, iar la fiecare incrucisare cu alte persoane, autorul pleaca in descoperirea altei drame.

Un singur fie al Arianei reuneste aceste personaje: singuratatea coplesitoare in care isi traiesc vietile. Franturi de viata, bucati sparte de povesti si de oameni, caci personajele lui Murakami Ryu nu sunt oameni completi, sunt oameni sfaramati, si relipiti la loc si sfaramati din nou. Oameni coplesiti de propria singuratate alienanta si care reusesc sa impartaseasca altora doar disperarea lor sumbra.

De la un capitol la altul, intalnim personaje din ce in ce mai singure, din ce in ce mai ranite, la marginea societatii, la marginea realitatii. Universurile in care se misca aceste umbre devin din ce in ce mai sumbre si mai sinistre : de la cluburi sado-maso la violenta conjugala, de la viol la crima, de la drogati la alienati si dezechilibrati, Murakami nu-si menajeaza deloc cititorii in acest roman.

Linii se transforma pe masura ce il citim intr-un infern dantesc modern, unde in loc de cercuri avem de-a face cu linii care se intrepatrund si marcheaza diferite niveluri de suferinta si disperare. Si daca infernul dantesc este unul bine organizat, acest infern interior descris atat de bine de Murakami este unul dezlanat, confuz. In ciudat incarcaturii emotionale a fiecarei povesti, personajele dispar unele dupa altele, lasand in urma doar o nebuloasa comuna a unei alinearii si insigurari generale, unde comunicarea e imposibila si fiecare e condamnat sa-si poarte anonim nefericirea intr-o lume straina si rece, unde strigatului disperat al oamenilor raspunde doar ecoul.

 

Lasă un comentariu