Linii – Murakami Ryu

Scrie un comentariu

septembrie 22, 2018 prin raluca dan

Romanul Linii de Murakami Ryu reuneste 20 de portrete sumbre si bizare, oglinda a unei societati japoneze fara repere si fara viitor. Autorul sare de la un personaj la altul, traversand noaptea din Tokyo in culorile dure ale neoanelor, aratandu-ne o realitate stranie si tulburatoare.

ryumuPersonajele din acest roman nu se cunosc intre ele, s-au incrucisat cateva secunde, ore in aceasta noapte, ne apropiem de ele ca intr-o scena de film in care camera face zoom pe un personaj, ii ascultam oful, il privim in ochi, apoi camera aluneca pe urmatorul personaj. Ca intr-o lunga plimbare singuratica prin Tokyo, iar la fiecare incrucisare cu alte persoane, autorul pleaca in descoperirea altei drame.

Un singur fie al Arianei reuneste aceste personaje: singuratatea coplesitoare in care isi traiesc vietile. Franturi de viata, bucati sparte de povesti si de oameni, caci personajele lui Murakami Ryu nu sunt oameni completi, sunt oameni sfaramati, si relipiti la loc si sfaramati din nou. Oameni coplesiti de propria singuratate alienanta si care reusesc sa impartaseasca altora doar disperarea lor sumbra.

De la un capitol la altul, intalnim personaje din ce in ce mai singure, din ce in ce mai ranite, la marginea societatii, la marginea realitatii. Universurile in care se misca aceste umbre devin din ce in ce mai sumbre si mai sinistre : de la cluburi sado-maso la violenta conjugala, de la viol la crima, de la drogati la alienati si dezechilibrati, Murakami nu-si menajeaza deloc cititorii in acest roman.

Linii se transforma pe masura ce il citim intr-un infern dantesc modern, unde in loc de cercuri avem de-a face cu linii care se intrepatrund si marcheaza diferite niveluri de suferinta si disperare. Si daca infernul dantesc este unul bine organizat, acest infern interior descris atat de bine de Murakami este unul dezlanat, confuz. In ciudat incarcaturii emotionale a fiecarei povesti, personajele dispar unele dupa altele, lasand in urma doar o nebuloasa comuna a unei alinearii si insigurari generale, unde comunicarea e imposibila si fiecare e condamnat sa-si poarte anonim nefericirea intr-o lume straina si rece, unde strigatului disperat al oamenilor raspunde doar ecoul.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 213 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: