De la Bucuresti la Agra (1)

2

Iunie 2, 2013 prin raluca dan

Între India şi România sunt 8199 de kilometri şi o multitudine de evidente şi nebănuite diferenţe culturale.

În primele minute din viaţa mea pe pământ indian am fost izbită de mirosul aerului şi de gălăgia care învăluia totul. Mirosul văzduhului e un amestec de gunoaie şi iarbă verde, parfumată. Când nu plouă luni la rând, e încă un mister pentru mine cum de toată vegetaţia rămâne verde, nepălind în nicio zi, sub razele soarelui teribil. În ceea ce priveşte zgomotul, India e un vacarm asurzitor: refrene indiene, claxoane, voci ridicate, ţipete de maimuţă, huruit de maşini.

DSCN6007

În ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi, India diferă extrem de mult de România. Cum mare parte din timp am locuit în Agra, oraş cu 3 milioane de locuitori, şi pe care în naivitatea mea, îl credeam un oraş cosmopolit, înainte de a ajunge să-mi devină temporar cămin, voi încerca să compar stilul de viaţă indian cu cel românesc, având în vedere diferenţele dintre Agra şi Bucureşti. Dacă Bucureştiul cu cele 3 milioane de locuitori ai lui, e considerat un oraş mare şi aglomerat, Agra nu se află nici măcar în top 10 al celor mai aglomerate sau mai mari oraşe din India.

Dacă Bucureştiul are Dâmboviţa, Agra are Yamuna, unul din râurile sacre ale Indiei. Şi dacă Bucureştenilor nu prea pare să le pese de Dâmboviţa şi se tot plâng mereu de poluarea apei şi de mizeriile adunate în ea, indienii se bazează poate pe capacitatea Yamunei de a se purifica singură, căci este unul dintre cele mai murdare râuri indiene.

Cadavre de maimuţe, infinit mai multe pet-uri decât în apele noastre, frunze de banană, resturi de flori de la coroane aruncate zeilor, plasticuri diforme, toate plutesc în armonie pe apele acesteia. Cu toate astea, numeroşi indieni se îmbăiază în apele Yamunei, poeţii îi cântă farmecul, iar turmele de bivoli vin pe înserat să-şi potolească setea şi să se răcoreasca.

vedere asupra Yamunei

vedere asupra Yamunei

Aceleaşi turme de bivoli şi vaci indiene se întorc de la râu traversând strada după bunul plac şi provocand ambuteiaje şi concerte de claxoane. În India, se ştie, vaca e sacră.  Acest lucru se traduce în fapt prin existenţa unui număr mare de vaci vagaboande, totuşi mai puţine decât câinii nostri vagabonzi, ce se plimbă agale pe stradă. Indienii, mari amatori de culori şi petreceri, le vopsesc coarnele în diferite culori şi le agaţă iconiţe sau ghirlande la gât. Dar dragostea şi smerenia lor pentru vacă se opreşte aici. Vacile indiene mănâncă din gunoaie, sunt slabe şi jigărite, şi când se nimeresc în mijlocul străzii sunt claxonate şi înjurate în neştire.

Fauna urbană este insă mult mai variată în India: veveriţe, şobolani, maimuţe şi câini râioşi completează peisajul. Indienilor nici că le pasă. Nu le e frică de niciunul din animalele menţionate şi se comportă normal ori de câte ori le taie calea câte unul. Nu la fel stau lucrurile cu turiştii europeni, care fac fotografii şi se bucură că la un moment dat se vor întoarce în oraşele lor civilizate şi moderne.

**De la Bucuresti la Agra este un eseu scris pentru dl Serban Anghelescu, cu care am avut un curs original de Comunicare interculturala.**

Anunțuri

2 gânduri despre „De la Bucuresti la Agra (1)

  1. […] Continuare De la Bucuresti la Agra (1). […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: