Poetul turc Enis Batur a scris cartea Marul pentru a analiza si a purta o discutie deschisa cu cititorii sai pe marginea controversatului tablou al lui Gustave Courbeau, L’origine du monde/ Originea lumii.
„Cartea este precum un ring de dans: daca unul dintre parteneri nu stie sa danseze, nu vrea sa danseze sau, din contra, este priceput, doreste sa danseze, dansul isi schimba aspectul in functie de asta.”, sopteste Enis Batur, provocandu-si cititorii la dans.
Cartea e structurata in jurul triunghiului: Halil-Bei, cel care a comandat tabloul Originea lumii, tabloul in sine si pictorul Gustave Courbeau, pentru ca mai tarziu, Enis Batur sa adauge in schema si simbolul marului.
Tabloul Originea lumii a ajuns in Muzeul Orsay abia in 1995, fiind pentru prima data cand tabloul era dezvaluit publicului. Din colectia diplomatului turc Halil-Bey, care detinea o colectie impresionanta de picturi ce celebrau corpul femeii, tabloul a ajuns in colectia psihanalistului Jacques Lacan, care il tinea atarnat pe perete, ascuns printr-un sistem de glisaj de un alt tablou semnat de Gustave Courbet, Castelul din Blonay.
Dar sa revenim la tabloul ce a stat ascuns timp de un secol, lucru nu foarte surprinzator daca ne gandim cum au intampinat contemporanii lui Courbet, faimoasa lucrare Olympia a lui Edouard Manet. Enis Batur semnalizeaza ca privitorii Olympiei s-au scandalizat din cauza privirii ei, Olympia privindu-i trufasa, drept in fata, pe cei ce trec prin fata sa.
Dar in tabloul lui Gustave Courbet, nu avem nicio fata, nicio privire de femeie nu ne sfideaza : „Daca ar fi avut o fata, i s-ar fi putut reda, de bine, de rau, identitatea ; asimilandu-l persoanei careia ii apartine, l-am fi putut individualiza. Am fi recunoscut fata posesoarei, am fi identificat-o. Daca ar fi avut fata, ne-ar fi privit, de fapt, de acolo. Ori, el ne priveste de aici.”
Titlul tabloului, la nivel conotativ si denotativ subliniaza modernitatea operei si ridica intrebari, depasind campul semantic al sexualitatii si intinzandu-se spre alte simboluri si semnificatii profunde.
Enis Batur pune punctul pe i:”in centrul tabloului se afla un organ care, pana in 1866, nu a mai fost prezentat in unghi drept.” Istoria artei si a picturii e plina de nuduri, dar tabloul lui Courbet nu face parte din traditia erotica. Acesta nu picteaza un trup, ci in cel mai bun caz un loc. „Locul” pictat de Courbet este grota obscura, tenebrele din care se naste viata, pentru ca mai apoi sa se intoarca si sa moara in obscuritate. Ca si cum viata e un loc de trecere, un pod prin lumina intre doua grote obscure, viata si moartea, ce se confunda intre ele. Somnul din uterul mamei este asemanator cu somnul din uterul pamantului.
Enis Batur e de parere ca Originea lumii preconfigureaza intrebarile pe care si le va pune Paul Gauguin mai tarziu: Cine suntem? De unde venim? Incotro mergem?
„Poti sa mananci cat doresti din toti pomii din gradina, dar din pomul cunoasterii binelui si raului sa nu mananci, pentru ca in ziua in care vei manca din el trebuie sa mori”, aceasta este amenintarea proliferata de Dumnezeu cuplului primordial.
Dar Eva incalca porunca domnului: „Pe drumul strabatut de la nevoie la placere, marul este fructul care anuleza constrangerea: ca sa traim, nu este suficient sa ne hranim, trebuie sa simtim si placerea.”
Pornind de la porunca biblica si de la toate tablourile cu mar pe care Enis Batur le-a studiat, acesta formuleaza o teorie a marului: in fata a numeroase reprezentari ale penisului de-a lungul istoriei, nu avem nici macar o singura reprezentare picturala si sculpturala a vaginului. Aceasta se datoreaza faptului ca vaginul a fost inlocuit cu marul.
„Marul reprezinta originea tuturor, originea lumii.”
Fructul este privit atat ca simbol al dorintei umane de cunoastere cat si a dorintei pentru placere, fapt ce atrage alungarea lui Adam si a Evei din Paradis. Marul se transforma astfel in simbol al originii lumii, generand intr-un fel lumea umana, cea de dupa rai.
Bulletin DaDa 