Cronica: Amintirea palida a muntilor (Kazuo Ishiguro)

Amintirea palida a muntilor este primul roman scris de Kazuo Ishiguro, si de altfel primul roman pe care il citesc, de acest autor japonez.

Amintirea palida a muntilor este istorisirea melancolica a vietii lui Etsuko, o japoneza care a imigrat in Anglia, dar si romanul cronica a razboiului moral intre valorile traditionale japoneze si cele moderne, de influenta occidentala, pe care l-a aprins sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial ; bombele de la Hiroshima si Nagasaki par sa fi distrus cu fierbinteala lor nu numai doua orase si vietilor locuitorilor de acolo, ci si increderea in valorile traditionale ale tinerilor japonezi.

Etsuko, eroina romanului Amintirea palida a muntilor, este o japoneza din Nagasaki, care emigreaza in Anglia, casatorindu-se cu un englez. Pe Etsuko o cunoastem in casa ei din Anglia, singura, melancolica, alaturi de fiica sa cea mica, Niki, care se afla in vizita, incercand s-o consoleze in urma sinuciderii fiicei sale cele mari, Keiko. Gandurile si amintirile lui Etsuko curg lin si ne descopera lumea ei din Nagasaki, tineretea sa, prima sa casatorie cu tatal lui Keiko si prietenia sa stranie cu la fel de strania Sachiko si fiica sa Mariko.

Inapoi in perioada imediat post-belica din Nagasaki, Etsuko e o tanara naiva, simpla, casatorita, asteptand un copil, neavand niciun motiv de ingrijorare cu privire la viitor. Contrar ei, Sachiko este o tanara vaduva care viseaza sa plece in America, nu pare sa fie foarte materna, isi neglijeaza fiica si sfideaza valorile traditionale, intrupate cumva de Etsuko.

Dar, desi Kazuo Ishiguro nu ne spune nimic explicit, din tacerile lui Etsuko si din momentele lungi in care priveste campul de la fereastra, ne dam seama ca aceasta liniste ascunde un urlet. Desi are toate motivele sa fie, Etsuko nu este fericita. Tanjeste spre altceva. Si poate ca acest ceva nu e decat tot ceea ce reprezinta Sachiko : nevoia de schimbare, de aer, de a trai cu adevarat, in mod egoist, pentru tine si nu pentru ceilalti, nici macar pentru proprii copii. Regasim in Etsuko din Anglia ca intr_o oglinda pe Sachiko din Nagasaki, incat ajung sa ma intreb daca aceste amintiri nu erau cumva fictive ? Sau poate erau amintiri reale si doar prevesteau criza prin care va trece Etsuko mai tarziu. Abia sinuciderea lui Keiko pare sa fi declansat in Etusko, un proces de reflectie asupra propriei vieti si a deciziilor luate. Din casa lui Etsuko se degaja un miros de ploaie, de moarte, de frustrare, de vinovatie, de amaraciune, de singuratate.

Amintirea palida a muntilor este o lectura antrenanta, Kazuo Ishiguro iti starneste curiozitatea, ai nevoie sa afli ce resorturi ii face pe acesti oameni sa traiasca, de ce, ce disperare ii impinge de la spate si spre unde. Apoi, sub aparenta unei lecturi facile, se afla un roman subtil, despre drama unei femei, drama unei generatii (tinerii japonezi de dupa cel de-al doilea razboi mondial care dispretuiesc Japonia traditionala si imbratiseaza valorile occidentale, pentru ca mai apoi sa-si dea seama ca aceste valori nu sunt ei insisi), o drama care cere rabdare si empatie.