Top 10 carti bune, citite in 2014

Chinezu mi-a trimis si anul asta mail, sa ma intrebe care au fost cartile anului 2014 pentru mine. Este vorba de cea de-a doua editie a proiectului „Biblioteca Bloggerului Roman„.

Si cum nu rezist bibliotecilor, trebuie sa recunosc ca mi-a facut placere sa ma gandesc la cele mai frumoase carti pe care le-am citit anul trecut, la cartile care mi-au ramas intiparite in minte si care m-au impresionat in vreun fel sau altul.

1. Cronica Pasarii Arc Haruki Murakami - editura Polirom: 11 puncte

booksFara doar si poate, Cronica Pasarii Arc este cea mai frumoasa carte pe care am citit-o in 2014. Pana acum nu as fi putut spune exact ce anume ma fascineaza si ma atrage atat de mult la Haruki Murakami, dar odata cu aceasta carte, de cateva lucruri despre cartile lui Murakami: fictiunea patrunde pe nesimtite in realitatea noastra opaca, vietile noastre sunt cum sunt, nici spectaculare, nici complet plictisitoare, nici drame absolute, nici bucurii marete, o rutina gri care ne invaluie intr-un cocon gri de indiferenta si rezistenta la greutati. Asa sunt si personajele lui Murakami, se simt singure, vor sa fie luate in brate, le e foame si frig, nu au nimic special, iar atunci cand fictiunea patrunde pe nesimtite in realitatea opaca, ele nu acced brusc la o lume minunata, ci sunt trimisi direct in ei insisi. Intr-o fantana adanca care e sinele nostru si pe care odata ce il cunoastem mai bine, viata noastra asa cum am stiut-o noi pana atunci ni se poate schimba.

2.Particulele Elementare – Michel Houellebecq – editura Polirom – 10 puncte

Cu greu, a trebuit sa pun Particulele Elementare pe al doilea loc in topul celor mai bune carti citite anul trecut.
Pe Michel Houellebecq l-am descoperit abia anul trecut, dupa ce ani la randul, profii de la universitate ne indemnau sa-l citim. Imi place pentru ca are o viziune originala, pentru ca vorbeste despre obsesii, manii, despre resorturi care te tin in viata si intamplari care te arunca in hau. Cred ca este unul din cei mai importanti scriitori contemporani, ar trebui sa-l citim mai mult si in Romania si sa meditam mai mult la lumile propuse in romanele sale.

3.Oscar si Tanti RozEric Emmanuel Schmitt – Editura Humanitas – 9 puncte
Prima mea lectura de Eric Emmanuel Schimitt si m-a cuprins plansul. De cand n-ati mai plans citind o carte? Am plans mai mult la Oscar si Tanti Roz carte decat la piesa de teatru. Pentru ca e dramatic si inocent. Pentru ca daca Dumnezeu exista, e foarte nedrept si nu vreau sa am de-a face cu el. Pentru ca Oscar si Tanti Roz e o carte pe care trebuie neaparat sa o cititi.

4.Femeia sfasiata – Simone de Beauvoir – Editura Humanitas – 8 puncte
Femeia sfasiata e o carte pe care orice femeie ar trebui sa o citeasca si sa traga propriile concluzii. Femeia sfasiata de Simone de Beauvoir reuneste 3 nuvele despre 3 femei diferite, fiecare confruntandu-se cu o alta problema: gelozie, invidie, batranete, singuratate. Citeste intreaga recenzie Femeia sfasiata!

5. Intermitentele Mortii – Jose Saramago –  Editura Polirom – 7 puncte
bookscoffeeJose Saramango abordeaza in Intermitentele Mortii, un subiect interesant: Ce ne-am face daca am scapa de moarte? Saramango isi elibereaza personajele de jugul mortalitatii, dar acestea debusolate, pierd rapid sensul vietii. Si uite, asa, Jose Saramango, ne dezvaluie tragica conditie umana, sfasiata vesnic intre bine si rau, intre viata si moarte.

6. Amantii taciturni – Michel Tournier – Gallimard – 6 puncte

M-am temut tot timpul de Michel Tournier. Are faima unui scriitor dificil. Si cred ca mi-am ales bine prima carte de el: Amantii taciturni. Volumul e de fapt o colectie de povesti, de nuvele, cu tipuri diferite de naratiune si stil. Si e una mai incantatoare ca alta. Sunt imagini pe care inca le mai port in mine, vii ca niste amintiri personale.
7. Femei singure –  Cesare Pavese – Biblioteca pentru toti – 5 puncte

In femei singure, personajul principal al lui Cesare Pavese este singuratatea. Singuratatea si depresia. Intreg universul lui Cesare Pavese este plin de fantome, de oameni singuri care stiu ca doar iubirea ii mai poate salva, dar nimeni nu mai crede in iubire. Si atunci, totul e pierdut.. Femei singure e o poveste tragica despre o  lume in deriva, despre oamenii goi care sunt, care suntem.

9. Henry Miller – Tropicul cancerului – 4 puncte

Pentru ca Parisul lui Henry Miller e real si boem. Pentru ca te plimbi cu el pe strada, te cara dupa el prin crasme si bordeluri, si iti arata ca un om poate cobori jos, poate ajunge sa se tarasca pentru supravietuire, pentru a-si urma visul, singurul lucru in care crede. Pentru ca Henry Miller iti vorbeste pe sleau, despre orgasm, despre sex, despre foame, despre betie, despre ploaie, despre catedrale si te face sa vezi ca, da, viata poate fi frumoasa, in orice conditii, trebuie doar sa o iei ca atare si sa inveti sa o suporti.

8. De-a busilea prin aer – Stefan Alexandru Ciobanu – Editura Tracus Arte – 3 puncte 

Singura carte de poezii din top 10 este De-a busilea prin aer. Nu stiu cum se face ca celelalte carti de poezii au ramas in afara topului. Poate pentru ca imi place sa citesc versuri sporadic, pe sarite. Nu iau cate un volum sa-l citesc cap coada si sa-l disec. Dar am disecat putin poezia lui Stefan Alexandru Ciobanu. Citeam in metrou, in drum spre munca, o poezie pe zi. Un exercitiu minunat de poezie, pe care ar trebui sa-l faceti si voi. Cu orice poezii. Va veti aminti pe parcursul zilei, versuri, imagini, cuvinte, senzatii. Va face ziua mai frumoasa. Iar de-a busilea prin aer, e un volum cu ceva, un je ne sais pas quoi, cum zici francezii. Ca o dara de parfum care iti tulbura simturile. „Suntem dintre cei carora le trec norii prin umeri”, noi cititorii lui Stefan Alexandru Ciobanu.

 

10. Toamna la Pekin – Boris Vian – Editura Polirom – 2 puncte

Si bineinteles, nu putea sa treaca anul fara sa nu citim si ceva de Boris Vian. Toamna la Pekin este o carte labirint, o carte desert, in care te pierzi, te regasesti si iar te pierzi. Cartile lui Boris Vian nu se pot povesti, ar parea stupide, se citesc!

As mai fi pus in top, dar nu au mai incaput: Teodora Gheorghe – Moartea era un iepure schiop, Henry Miller – Sexus, Haruki Murakami – Iubita mea, Sputnik, Ellis Avery – Ultimul nud.

Si-acum sunt curioasa ce carti ati citit voi anul trecut si care v-au placut cel mai mult. Daca aveti blog, scrieti si voi, si anuntati-l si pe Chinezu, sa va adauge favoritele in Biblioteca Bloggerului Roman.

Books-Background

Toamna la Pekin

Toamna la Pekin. Cum e un roman de Boris Vian, sa nu va asteptati sa vina vreodata toamna sau ca vreunul dintre personaje sa se aventureze intr-o calatorie in China. Departe de personajele lui Boris Vian si toamna si Pekin-ul.

Boris Vian e antidotul meu la viata cotidiana. Cand cauti raspunsuri si gasesti intrebari, cand cauti un sens si drum nu se zareste nicaieri, atunci e momentul perfect sa incepi sa-l citesti pe Boris Vian. Boris Vian nu scrie pentru oameni cu scaun la cap.toamna-la-pekin_1_fullsize

Boris Vian scrie pentru visatori. Pentru cei care stiu ca visele pot duce la disperare. Toamna la Pekin e un labirint unde fiecare cititor trebuie sa isi gaseasca propriul drum. Fiecare personaj poate fi personajul, eroul. Dupa mine, Angel e personajul. Angel e barbatul aflat in cautarea dragostei, dar in jurul lui se fac sine de tren in desert si se construiesc prototipuri de avioane. Femeia de care e indragostit isi iroseste tineretea langa un barbat fara idealuri. Femei seducatoare se vantura prin fata lui, insa Angel prefera sa viseze la Rochelle. De fapt, nu de Rochelle este el indragostit, ci de propriul sau vis.

Doctorul Mancakottu vrea sa reinventeze lumea. El viseaza sa-i dea lumii propriul sens. Dar tot visand la o alta lume, distruge si ignora lumea in care traieste. Proiectand avioane, el ucide pacienti.

Pederastia e in floare pentru ca lumea nu-si mai stie rostul. Sihastrii si calugarii sunt demonii desertului. Cum sa rateze Boris Vian ocazia de a lua in ras religia.

„Ah, spuse abatele, cu totii omoram pe cineva in fiecare zi. Nu inteleg de ce a refuzat un loc de sihastru. Religia a fost inventata pentru a-i plasa pe criminali.”

Si apoi desertul, desertul imens ca o metafora apasatoare pentru desertul din noi. Desertul care inghite tot. Orice vis, orice speranta. Si disperarea… odata ce ai incetat sa visezi.

„Cand vom termina…

Nu vom termina.

Desertul nu tine pana la capat…

Mai e si alta treaba.

Vom avea timp sa ne intindem un pic…

Vom putea sa ne oprim din lucru…

Vom fi linistiti…

Atunci vom avea pamant, apa, copaci si o fata frumoasa.

Sa te opresti din sapat…

Nu vom termina niciodata.

Poate ca desertul tine pana la capat.”

Nude in the desert -Salvador Dali
Nude in the desert -Salvador Dali