Am fost la teatru fara sa stiu nimic despre piesa. Despre piesa „Fata de matase artificiala„, scrisa de autorea germana Irmgard Keun. La Teatrul de Comedie, in mica si intima sala Studio am cunoscut-o pe Doris. Si pe Delia Nartea, actrita din spatele mastii. Doris este o fata de matase artificiala. Locuieste in provincie si viseaza sa ajunga o stea. Are diversi amanti, dar il iubeste numai pe Hubert. Barbatul cu care se culca de la 16 ani si care se desparte de ea sfatuind-o sa nu se culce cu barbati inainte de casatorie, caci barbatii prefera virginele pentru casatorie. Visand la o lume de matase naturala, frumoasa Doris fuge la Berlin pentru a deveni o stea. Aici Doris va descoperi ca acolo unde exista inaltimi ametitoare exista si abisuri inspaimantatoare. Nimeni nu poate scapa de cadere, indiferent de tipul matasei.
La Berlin, Doris devine metresa rasfatata a unui „cascaval rotund” si bogat, care o paraseste insa in scurta vreme. Tot aici, tanara e inspaimantata de imaginea prostituatelor lui Racovski, vazand in ele, o potentiala imagine viitoare a propriei persoane, cazuta in dizgratie. Sinuciderea uneia dintre prostituate, ii provoaca o spaima viscerala. Moment marcat cu dramatism de Delia Nartea si de regizorul Vlad Massaci.
Aparitia lui Erst in viata lui Doris, si a lui Alexandru Conovaru pe scena, o scoate pe protagonista din singuratatea ei stramta si o introduce in viata calda a unui camin. Din pacate insa pentru Doris, in timp ce ea se indragosteste din cale afara de acest barbat bun, Erst nu-si poate scoate din cap fosta sotie. Pentru ca-si doreste sa-l vada fericit, Doris se intalneste cu sotia lui Erst, aranjandu-le impacarea. Aceasta intalnire cu o femeie ce il prefera pe Erst datorita confortului, o face pe Doris sa mediteze la faptul ca o femeie care accepta mangaierile zilnice ale unui barbat pe care nu-l iubeste, din dorinta de a beneficia de confortul unui camin si de a scapa de singuratate, reprezinta o sotie si o mama germana ideala, in timp ce femeia care isi doreste sa se culce cu un barbat doar pentru ca pielea lui miroase frumos, este o curva blamabila.
Piesa este bine sustinuta de muzica, vocile din off, aparatul de filmat de pe perete ce te duce cu gandul la cinema si bineinteles de jocul Deliei Nartea. Doua momente mi s-au parut teribile pe parcursul piesei, momentul in care Doris o vede pe prostituata arucandu-se de la etaj si propria ei durere isi gaseste expresia intr-un strigat asemenator celui al lui Edvard Munch, in celebrul sau tablou si atunci cand coplesita de durere, singura pe lume si izolata de toti ceilalti, pe un geamantan intr-o gara, Doris plange si-si marturiseste iubirea fara speranta pentru Erst. Cel de-al doilea moment m-a dus cu gandul la filmul Vivre sa vie, unde eroina lui Godard ajunge sa se prostitueze pentr a supravietui.
Dar Doris, reuseste sa surada. Viata merge mai departe si ea nu vrea decat sa traiasca pur si simplu. Sa fie fericita, din cand in cand. Si se vede nevoita sa viseze la nesfarsit ca va reusi sa ajunga o fata din matase naturala. E singura consolare si singurul lucru de care se poate agata Doris, fata de matase artificiala.
Bulletin DaDa 