Whatever works

Scrie un comentariu

Octombrie 9, 2014 prin raluca dan

Whatever works, pare sa fie cel mai prost film de Woody Allen, pe care mi-a fost dat sa-l vad.

Ca in orice comedie semnata de Woody Allen, avem un alter-ego al regizorului, un intelectual mizantrop, ratat si cinic, pe Boris Yellnikoff, un barbat care uraste omenirea si pe sine insusi, cu tentative de suicid esuate. Boris ne vorbeste direct, uitandu-se spre camera si povestindu-ne de ce viata e o scursura, si intrebandu-ne ce parere avem, ceea ce da impresia unei piese de teatru. Impresia unei piese de-a teatru si a improvizatiei, care nu prea merge intr-un film.

whatGesticulatia accentuata a personajului, dramatismul cu care isi striga replicile si cu care se arunca pe geam sau se comporta cu celelalte personaje, dau mai degraba impresia ca Larry David se chinuie sa intre in pielea personajului, decat a unui Boris Yellnikoff credibil, vizibil exasperat de viata.

In discursul de inceput si pe tot parcursul filmului, Boris face ceea ce stie sa faca cel mai bine un mizantrop: insulta oamenii. Din toate intalnirile sale cu alte personaje, Boris vrea sa evidentieze prostia generala in care se balaceste omenirea. Numai ca rareori o face cu umor real si originalitate, de cele mai multe ori nu auzim decat platitudini, care departe de a amuza, mai degraba enerveaza.

Si pentru ca totul sa atinga limitele improbabilului, ce face batranul mizantrop Boris cand o intalneste pe Melody (Evan Rachel Wood), o tanara de 19 ani, fara niciun pic de cultura generala si judecata critica? O invita sa locuiasca impreuna si sfarsesc prin a se casatori.

ddcsIntre cei doi, chimia lipseste cu desavarsire, si daca scenele cand Melody adopta atitudinea si convingerile lui Boris starnesc comicul, acesta este repede distrus de mult mai desele scene seci, pline de platitudini.

Odata cu intrarea in scena a parintilor lui Melody, Woody Allen pare sa rada de tot ce nu e new-yorkez, caci toti cei fin afara metropolei par a fi niste conservatori habotnici, cu frustrari sexuale. New Yorkul actioneaza ca un catalizator asupra lor, ajutandu-i sa se decopere pe sine, sa se accepte asa cum sunt si sa-si gaseasca in sfarsit linistea. Doar ca transformarile pe care le sufera personajele sunt de-a dreptul hilare: mama lui Melody(Patricia Clarkson), habotnica si casnica, ajunge artista si are doi iubiti, in timp ce tatal lui Melody este agatat de un tip intr-un bar si realizeaza ca este homosexual.

Prea multe schimbari de necrezut, prea mult dramatism teatral, prea multe platitudini, prea mult cinism sec. Poate ca nu merge chiar orice pentru a face un film bun, iar Whatever works esuaza exact acolo unde si-a propus sa cucereasca.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: