Miros de roscata amara

Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase este titlul unui volum de povestioare, scrise de Dan Alexe, prezentat pe coperta drept cineast, jurnalist, scriitor, lingvist si calator.

Cum mi-am propus sa citesc mai multi romani si mai multa literatura contemporana, nu puteam sa nu ma opresc si la Dan Alexe si la povestile lui, apreciate de Radu Paraschivescu, Liiceanu si cati altii. Din pacate, cartea face parte, pe jumatate, din seria „la pomul laudat nu te duce cu sacul”.  Spun pe jumatate, pentru ca eu as fi impartit volumul in 2 parti.

miros-de-roscata-amara-si-alte-povestiri-scandaloase_1_fullsizeIn prima parte, aveam de-a face cu povestirile scandaloase, povesti de dragoste, sau mai degraba despre agatat si despre sex, cu descrieri succinte si plina de cuvinte spuse pe sleau, „m-a incalecat”, „ti-as pune in gura altceva dar nu vrei”, „futaiul lumii,”s-a cracit” si alte formulari literare pe care unii le gasesc pline de farmec. Aparent cronicile elogioase gasesc aici miezul prozei lui Dan Alexe, in care gasesc ceva vibrant, uman, firesc.

Dar nu scandalosul lexical m-a deranjat, ci lipsa unei scantei in povestile lui. Mai ceva ca-n basme, Dan Alexe, cu voce de narator subiectiv si personaj, descrie la nesfarsit intalnirile sale amoroase cu diverse femei, intalniri in urma carora cocosul da din pinteni si ii da gainei dubioase cate o lectie: cand de viata, cand de iubire. Invingator e mereu barbatul, care chiar si parasit cu pantalonii in vine, intelege lumea mai bine in urma experientei traite, isi revine, merge mai departe, in timp ce femeile sunt simple opriri in marea sa calatorie.

Deci, in prima parte a cartii, nicio emotie, fragmente de imagini si povesti din viata unui Don Juan, pe care nici nu ajungem sa-l cunoastem prea bine. Cand eram aproape decisa sa nu-mi mai pierd vremea cu Miros de roscata amara, am dat peste Viciu de procedura.  Incepand cu aceasta poveste, Dan Alexe schimba macazul: da povestile sale de amor pe povestile de viata ale altora.

Si aici se vede talentul lui Dan Alexe de jurnalist, de a sonda in sufletul altora, de a construi personaje, de a le caracteriza succint din 3 fraze si 2 gesturi, de a le da viata si a nu ii lasa in stadiul de manechine. De la Sambata mortilor care iti face pielea de gaina, la povestea micului orfan la povestirea mea preferata Istoria samanismului romanescu, Dan Alexe devine scriitor, povestile lui capata viata.

Cititand cartea ai impresia ca esti langa autor, care scrie si scrie, si pana la urma are niste idei bune. Cum e Istoria samanismului romanescu, unde realul e lasat deoparte si irealul cucereste treptat teren, imbinandu-se in cotidianul cel mai frust. Aventura eroilor intr-un tramvai clandestin prin Bucuresti, un tramvai boem plin de povesti, de bere si istorie urbana, este absolut grozava. De departe, cea mai buna povestire din volum, dupa parerea mea.

Cu plusurile si minusurile ei, Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase are momentele ei de glorie, dar ramane totusi o carte de citit in tramvai!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s