Cronica pasarii-arc

Scrie un comentariu

Septembrie 7, 2014 prin raluca dan

Toru Okada a ramas fara job, fara motan si fara sotie. Cand crede ca nu mai poate pierde nimic, Okada isi da seama ca e in pericol sa se piarda pe sine. Cine sunt eu cu adevarat? Asta pare sa fie intrebarea recurenta in Cronica pasarii-arc, intrebare la care nu numai personajele trebuie sa se gandeasca, ci si cititorii.

Cronica pasarii-arc este unul din cele mai complexe romane ale lui Haruki Murakami. Autorul pleaca de la o naratiune liniara, simpla, pe care o desface in povesti multiple, apartinand unor timpuri si spatii diverse. Fiecare personaj cu care se intalneste Toru Okada aduce o alta poveste in roman, transformand Cronica pasarii-arc intr-un roman labirintic. Realitatea se pierde in oniric, iar oniricul pare mai real ca niciodata. cronica-pasarii-arc

Cotidianul banal al lui Toru Okada este invaluit brusc in oniric, intr-o dimensiune suprarealista ce-si are radacinile in eul interior al personajelor. Realitatea isi pierde aparenta realitatii, in timp ce visul devine din ce in ce mai real. Ce ne desparte de cel de dinauntrul nostru? V-ati ascultat vreodata eul interior, spaimele si intunericul care salasuieste ascuns in constiinta noastra? Daca tot ce ne imaginam ar fi real, nu ar fi lumea plina de monstri si tenebre? Inauntrul nostru pare sa se desfaca un labirint complicat in care constiinta noastra se pierde intimidata.

Coborarea in fantana a lui Toru Okada echivaleaza cu o retragere spre sine, o dorinta de singuratate si de analiza a sinelui. O coborare in infern, insa in propriul infern. Lumea de dincolo de zid nu pare sa fie altceva decat o alta realitate, acolo traiesc unde umbrele oamenilor de aici, un spatiu oniric unde se intrepatrund subconstienturile mai multor oameni. Ca si cum odata ce cunosti un om, fie ca il placi sau nu, lasa o urma in personalitatea ta, in eul tau interior, si undeva in straturile subconstientului lumile voastre se intrepatrund.

Interesant este ca tocmai in acest roman Cronica pasarii-arc, in care realitatea se incalceste atat de tare cu oniricul, Murakami vorbeste despre o realitate istorica: razboiul din Manciuria, invingerea japonezilor de catre trupele sovietice in cel de-al doilea razboi mondial. Intalnirea cu locotenentul Mamiya introduce aceasta noua dimensiune in roman si abordarea lui Murakami este una curajoasa, autorul vorbind pe sleau despre violentele japonezilor in Manciuria. De ce vorbeste Murakami despre Japonia in cel de-al doilea razboi mondial? Poate pentru a arata ca o realitate istorica, si un fapt din trecut nu ramane trecut, e purtata in subconstient catre prezent si catre viitor.

fantanaDaca vrei sa intelegi despre ce vorbesc cartile lui Murakami de fapt, trebuie sa-i intelegi personajele si sa le asculti la inceputul cartii. In zilele cand Toru Okada prajeste vita, bea bere, isi asteapta sotia de la munca si matura frunzele din gradina. In partea de inceput a cartii, Toru Okada spune la un moment dat ca atunci cand s-a casatorit cu Kumiko, tot ce si-au dorit ei doi, era sa devina altii. Sa dea tot trecutul, cu fantomele lui, pe un prezent si un viitor construit pe incredere, respect, iubire si sustinere reciproca. Dar nu le-a iesit. Pentru ca nu poti deveni pur si simplu altul. Un om se poate schimba tot timpul, exista permanent schimbari in viata noastra, dar sinele substantial, ramane mereu cu noi. Si ceea ce este valabil pentru indivizi, este valabil si pentru natiuni, in acest caz Japonia.

Numele romanului Cronica pasarii-arc, vine de la o pasare nevazuta, al carui cantec seamana cu intoarcerea unui arc si care pare sa simbolizeze soarta. Pasarea-arc este care invarte rotitele universului si face ca lumea sa continue. Se pare ca cine o aude devine o victima neputincioasa in fata destinului. Haruki Murakami vrea sa ii arate lui Toru Okada, care se crede liber, stapan al propriului viitor si al vietii sale, ca se insela. Evenimente exterioare asupra carora nu avem niciun control ne influenteaza viata si sinele. Nu putem scapa de trecut ca de o haina, caci  esenta a cine suntem noi cu adevarat vine de undeva de departe, de la inceptul existentei noastre.

Despre ce vorbesc cartile lui Murakami de fapt? Cronica pasarii-arc vorbeste despre cautarea de sine si cautarea sensului existentei acestui ‘sine”.

„Ma invarteam intr-o lume ingusta, o lume care nici nu se misca parca, dar cu cat era mai ingusta si mai linistita, cu atat mi se parea ca geme de fiinte si lucruri ciudate. Ele au fost acolo tot timpul, asteptand in umbra oprirea mea. De fiecare data cand pasarea-arc venea in gradina ca sa-si rasuceasca arcul, lumea patrundea si mai adanc in haos.[..] Nu-mi vad rostul in viata, mi-am zis. Am treizeci de ani, stau si nu fac nimic…. ma simt de-a dreptul inutil.”

bird

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: