Particulele elementare

Scrie un comentariu

August 10, 2014 prin raluca dan

Daca ar fi sa aleg un alt titlu pentru Particulele elementare, i-as zice romanului, Umanitatea sfasiata, caci nu am mai citit de mult o carte in care sa fie atata durere si drama, neputinta si disperare. Toate, de regasit in fiinta umana.

„Lumea exerioara isi avea propriile legi, iar aceste legi nu erau umane…”

Particulele_elementare1Michel Houellebecq a reprezentat mereu pentru mine un francez cu nume complicat, de care profesorii de la facultate vorbeau elogios si ni-l recomandau cu caldura. Un autor pe care l-am ignorat cu succes, pentru ca ultimele carti din programa nu se studiaza niciodata pe indelete si pentru ca nimeni nu mai are rabdare sa ajunga la literatura contemporana cand incepe cu Le Cid, si inceputurile literaturii franceze. Pana azi.

Azi l-am citit pentru prima oara pe Michel Houellebecq si am stiut de la primele zeci de pagini din Particulele Elementare ca am descoperit un nou Autor, unul din acei scriitori care creeaza in operele lor un univers, o lume noua, care atunci cand scriu sangereaza, cum ar zice Hemingway si care emotioneaza si te indeamna la reflectie.

„In societatile contemporane, o viata umana trece obligatoriu prin una sau mai multe perioade de criza, de puternica autocontestare personala.”

Romanul este construit in jurul a doua personaje, Michel si Bruno, frati vitregi, crescuti separat, fiecare de catre bunica lor din partea tatalui, cu viziuni diametral opuse in ceea ce priveste existenta si sexul, caruia Michel Houellebecq ii acorda o importanta deosebita.

Michel este un om de stiinta in domeniul geneticii, celibatar, rezervat, absorbit de viata profesionala si complet neinteresat de realizarea pe plan personal, obiectivul sau fiind de a demonstra inutilitatea sexului in viitorul evolutiei umane. La polul opus se afla Bruno un complexat profesor de franceza, care viseaza la o societate de genul celei din Minunata lume noua imaginata de Aldous Huxley si ale carui singure idealuri sunt legate de experientele sexuala si placerea sexuala.

„Competitia sexuala, metafora a stapanirii timpului prin procreatie, nu mai are sens intr-o societate in care disocierea sex-procreatie este deplin realizata; dar Huxley uita sa tina seama de individualism. N-a putut intelege ca sexul, odata discociat de procreatie, subzista nu atat ca principiu de placere, cat ca principiu de diferentiere narcisista.”

music-of-loneliness--large-msg-116869807565Exista in Particulele elementare o dialectica profunda intre corp si spirit, intre Michel si Bruno, insa Houellebecq ii aduce pe ambii frati in fata aceleiasi mizerii existentiale. De fapt, Houellebecq ne pacaleste si pe noi: dupa ce ne lauda idealul existentei fericite construite pe absenta oricaror valori si credinte, al carui ideal suprem este cautarea placerii, autorul ne arata drama unei astfel de existente, ce duce iremediabil la esec. Toate deciziile lui Bruno se supun dorintelor corpului, dorintei lui sexuale de nepotolit. Si dupa ce Houellebecq ne convinge ca dupa o copilarie nefericita si o viata searbada, Bruno merita din plin fericirea oferita de escapadele sale sexuale si orgiile la care participa, facandu-ne sa trecem peste barierele noastre morale in ceea ce priveste sexul, Houellebecq ne acuza parca pentru ca am simpatizat si am fost de acord cu aceasta solutie, ce nu este decat o falsa solutie, ce conduce la esec sigur. Intr-o simetrie perfecta, toate deciziile lui Michel ignora complet corpul si viata trupeasca, vizand exclusiv spiritul. Tot ceea ce ar trebui sa fie insa admiratia fata de geniul lui Michel in genetica si admiratia pentru aplecarea sa catre noi descoperiri in stiinta, nu este insa decat o mila imensa fata de o existenta ratata, fata de un om care nu stie sa iubeasca, si care in esenta nu e decat un monstru bland, ce duce o existenta searbada.

„Am iubit viata, am fost o fire sensibila, afectuoasa si intotdeauna mi-a placut sa fac dragoste. Insa ceva n-a mers, ce anume nu prea inteleg, insa ceva nu a mers in viata mea.”

Lipsitit de dragostea parintilor in copilarie, nici Michel nici Bruno nu stiu ce inseamna cu adevarat sa iubesti. De aceea, cand la apusul vietii lor, cei doi sunt confruntati cu iubirea, niciunul nu trece testul umanitatii. In loc sa le aduca pace si armonie, iubirea ii sfasie si le aduce sfarsitul. Si asta pentru ca atat Michel cat si Bruno sunt repliati in sine, nu stiu sa se deschida catre ceilalti si nu stiu sa iubeasca, pentru ca nu i-a invatat nimeni.

Particulele elementare este un roman care devine din ce in ce mai greu de citit, in sensul ca durerea si mizeria cresc exponential pe parcursul lecturii, ultimul capitol al cartii fiind cu adevarat sfasietor. O greutate imensa apasa inimile personajelor si greutatea asta e contagioasa..

„Oricat curaj, oricat sange rece si oricat umor poti avea intr-o viata, intotdeauna sfarsesti cu inima sfasiata. Atunci nu mai razi. Pana la urma raman doar singuratatea, raceala si tacerea. Pana la urma, ramane doar moartea.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 210 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: