Spuma zilelor

1

Iulie 20, 2014 prin raluca dan

Boris Vian este una din cele mai placute descoperire literare si muzicale pe care le-am facut in ultimii ani. Daca am putea vorbi de dragoste, ar fi dragoste la prima pagina. L-am ascultat si l-am citit pe Boris Vian, insa nu l-am vizionat niciodata. Si iata ca in sfarsit, reusesc sa vad Spuma zilelor, un film realizat de Michel Goudry, o adaptare dupa un roman aparent inadaptabil, Spuma zilelor.

„Moi aussi, j’exige de tomber amoureux!”/ Cer sa ma indragostesc si eu!

tumblr_mj90xkHcG81qapi3io1_400Spuma zilelor este o poveste de dragoste suprarealista, iar aventurile bizare si personajele originale iti zambesc la tot pasul. Colin (Romain Duris) este un tanar bogat, excentric si inventiv care realizeaza intr-o seara ca singuratatea este un sentiment dezgustator si isi doreste sa se indragosteasca si el pana peste urechi, asemenea prietenilor lui, Chick (Gad Elmaleh) si a bucatarului sau, Nicolas (Omar Sy). Prietenii ii sar in ajutor si il duc la o petrecere, unde acesta ajunge sa o cunoasca pe frumoasa Chole (Audrey Tautou), o intruchipare a unui blues de Duke Ellington.

Colin: Je peux partir s’il vous plait?/Va rog, as putea pleca?
Chloe: Vous pouvez rester s’ilvous plait?/Ati putea ramane, va rog?

Din momentul in care se cunosc, lumea infloreste pentru ei doi, la propriu si la figurat. Parisul e numai al lor. Se plimba pe nori si se saruta sub apa, plutesc pe strazi, iar casa lor funky radiaza de lumina.

maxresdefaultNicolas le gateste retete bizare, in timp ce prietenii lor Chick si Alise, ii acompaniaza in oras, purtand dupa ei si obsesiile lor. Neabatandu-se de la continutul cartii, filmul reda foarte bine obsesia lui Chick pentru Jean-Sol Partre (nimeni altul decat Jean-Paul Sartre) si pasiunea lui Colin pentru inventii(sa ne amintim de paino-cocktail, un pian la care fiecare sunet adauga o anumita bautura, produsul final fiind un cocktail insolit, o varianta alcoolica a unei melodii unice).

„Ceea ce ma interesează nu este fericirea tuturor oamenilor, ci a fiecaruia dintre noi.”

imagesDaca prima parte a filmului este plina de culori, ritmuri ametitoare si  betii de iubire, a doua parte introduce o tensiune deprimanta, sufocanta si gri, care este vizibila atat in jocul personajelor cat si in felul in care Michel Gondry filmeaza Parisul, cadrele. Din cauza tristetii, personajele imbatranesc intr-o zi cat altii intr-un an, casa lui Colin se umple de praf si panze de paianjen si se micsoreaza din ce in ce mai mult, in timp ce acoperisurile albastre ale Parisului isi pierd sclipirea inocenta, asemanatoare cu cea a cerului si devin gri si terne. Toate astea pentru ca Chloe se imbolnaveste: o floare ii creste in plamani, sufocand-o. Si pentru ca atunci cand esti trist si deprimat, peretii se strang si te simti sufocat, soarele nu mai sclipeste la fel, toate aceste stari interioare sunt vizibile si in lumea exterioara in Spuma Zilelor. Decorul filmului e absolut fascinant, iar tristetea personajelor transcede ecranul, ajutata de coloana sonora. Casa lui Colin se prabuseste sub greutatea tristetii lui, banii nu ii mai ajung si este nevoit sa munceasca, Chloe este tintuita la pat, in timp ce Chick devine din ce in ce mai obsedat de Jean-Sol Partre si ajungand la un soi de nebunie frenetica.

„Sunt  disperat, dar totodata incredibil de fericit”.

lecumedesjours604-tt-width-604-height-410Per total, Michel Gondry a strecurat cu maiestrie excentricitatea romanului lui Boris Vian intr-o pelicula, frumoasa si trista. Bizarul este omniprezent. Inventivitatea, la tot pasul. Emotiile se transmit prin muzica, iar personajele te cuceresc si te fascineaza. Replicile sunt suprarealiste, pline de un umor insolit, specific lui Boris Vian. Iar cand peste o fericire naiva si copilaroasa, plina de vise si zambete cade povara grea a bolii, nu te poti impiedica sa nu te lasi coplesit de emotie. Ce incepe ca un joc de copii se transforma in viata serioasa.

Povestea  lui Boris Vian, despre care acesta spunea ca este „in intregime adevarata, din moment ce am inventat-o de la un capat la altul” e cu atat mai sfasietoare cu cat ti se creeaza impresia in prima parte a filmului ca dragostea e invincibila, ca lumea e alor, le apartine si pot face ce vor cu ea. Dar viata e un joc mai crud, iar personajele sunt obligate sa se adapteze. Chick pare sa fie singurul care ramane in lumea lui, dar care se afunda din ce in ce mai tare in obsesia lui sartrista, ignorand realitatea, iar sfarsitul este tragic.

Spuma zilelor culege spuma din ce e mai frumos in viata: sa te indragostesti, sa simti cum lumea e a ta si nu-ti mai incapi in piele de fericire. Spuma zilelor culege toate tristetile ce se ridica la suprafata si ne impiedica sa mai zambim cand suntem tristi, cand simtim ca fericirea ne aluneca printre degete. Un film si o carte despre apogeul fericirii si disperarea de a o pierde. Un film efervescent ca un vis care te bantuie zile la randul pe strazi, si lumea iti pare colorata altfel. Un film despre tot ce-i mai frumos si mai trist in viata.

Trailer Spuma zilelor

 

Anunțuri

Un gând despre „Spuma zilelor

  1. alexander spune:

    a aparut filmul deci. alerg sa il vad si eu. cartea….exceptionala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: