Pamantul

Scrie un comentariu

Mai 10, 2014 prin raluca dan

„Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem sa nu mananci deloc din el, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale.[..] In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce.”

sursa:www.anticariatulnou.ro

sursa:www.anticariatulnou.ro

Asa a tunat vocea lui Dumnezeu catre Adam, cand acesta a mancat din pomul interzis, si urmasii lui Adam au ramas sa suporte pedeapsa divina. Pamantul, de Emile Zola, e cea mai neagra carte a scriitorului. E singura carte (pe care am citit-o eu) in care Zola isi ucide toti eroii, ca si cum nu ar mai fi loc pentru speranta.

Pamantul, roman publicat in 1887, face parte din seria Rougon-Macquart, insa e un roman destul de diferit de celelalte. In primul rand spatiul difera: in Pamantul actiunea se deplaseaza din suburbia orasului in comunitatea rurala din Beauce, spre deosebire de majoritatea romanelor lui Zola, care prefera sordidul oraselor si ale carui personaje priveau zonele rurale cu ochiul idilic al orasenilor, cum se intampla in Creatie.

In acest roman, Zola „ataca” idilicul satelor si al naturii, privind in profunzime spre vietile oamenilor ce-si duc traiul aici. 

Personajul principal al romanului, dupa cum iti poti da seama din titlu, este pamantul. Pamantul care mustind de viata iti da paine. Pamantul, insetat de sange. Pamantul, obsesia eroilor acestui roman.

„Isi secase puterea muschilor, se daruise cu totul pamantului, care, dupa ce ca abia il hranise, il lasa tot nevoias, tot nesatul, coplesit de rusinea neputintei senile, si trecea in mana altui barbat in putere, fara mila de bietele lui oase, pe care abia le astepta.”

Asa este pamantul, in cartea lui Zola. Un pamant avid de oameni, care se hraneste cu sudoarea lor pentru ca apoi sa se hraneasca cu corpurile lor.

„Mortii, semintele si painea cresteau din pamant.”

sursa:www.eos-numerique.com

sursa:www.eos-numerique.com

Si Pamantul e cel mai teribil roman al lui Zola: furturi, inselaciune, batai, violenta  domestica, incest, abuzuri, viol si crima. Zola descrie tot ce e mai urat in fiinta umana, iar personajele lui sunt intense, vii, inasprite de viata.

In centrul romanului sta Fouan, un fermier carpanos si rau, care are 3 copiii, fiecare din ei intruchipand un viciu omenesc: Fanny, o femeie acra si rea, Hyacinthe, poreclit Isus, din cauza aspectului sau neingrijit, dependent de alcool si Buteau, obsedat de avere si brutal. Cum parintii imbatranesc, decid sa imparta pamantul intre cei 3 fii, ceea ce face sa iasa la iveala cele mai negre caracteristici din firile celor 3 mostenitori. In special, Buteau, este convins ca a fost inselat la imparteala pamanturilor, ceea ce trezeste in el spiritul razbunarii si al lacomiei. Astfel, decide sa se casatoreasca cu Lise, pentru a mai pune mana pe ceva pamant. Dar ,desi casatorit cu Lise, Buteau nu se poate abtine sa-si ia ochii de la Francoise, sora mai mica a acesteia, tanjind dupa corpul si pamanturile ei.

sursa:tnhistoirexix.tableau-noir.net

sursa:tnhistoirexix.tableau-noir.net

Tot ce Zola iti descrie drept frumos si inocent, se dezvaluie treptat perfid si murdar. Natura umana este aceeasi mereu: egoismul feroce pentru a-ti apara ceea ce e al tau. Relatiile interumane sunt lipsite de orice sentimentalism si afectiune, totul reducandu-se la beneficii. Daca e normal ca taranii sa priveasca animalele in scop utilitar, taranii din Beauce fac asta si cu batranii si cu infirmii, pe care ii trateaza ca pe animale de povara. Dragostea nu e decat o necesitate hormonala. Familia doar o comunitate in miniatura in care fiecare trebuie sa-i demonstreze celuilalt ca e mai tare. Iar viata in general, o goana nesfarsita dupa pamant.

Dar dupa pamant, nu trebuie sa alerge nimeni, mediteaza Jean, in finalul romanului. Caci pamantul ne asteapta pe toti tacut. Pamantul nu poate fi stapanit, el e cel care ii va stapani pe fiecare in sfarsit, acoperindu-l cu aceiasi bolovani in mijlocul carora vor rodi semintele si se va face painea.

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: