Cantecul scoicilor

Casele sunt ca niste scoici. Daca iti lipesti urechea de zidul rece de caramida, auzi marea… Auzi sopotele valurilor in care se zbat cei dinauntru. Traim in fotolii de calcar, in scoici de diferite sortimente. Sedentari in fiinta noastra, ne lasam purtati fara sa stim de curenti. Scoici mai mari si mai mici, mai frumoase si mai urate. Dar peste tot se aud valurile. Aceleasi. Se aude marea si tipete de pescarusi, lovindu-se cu fruntea de calcarul de sus si zdrobindu-si calcaiul in nisip. Un sir de Ione intr-un sir infinit de burti de balene.
of, casele astea construite ca niste scoici, si sufletele noastre care le seamana. Sufletele noastre in care rasuna marea, in imensitatea ei. Si vidul inspaimantator. Cine sa ajunga sa ne cunoasca pana in cel mai adanc melc al fiintei noastre spongioase ? Nici macar noi..?!Si inventam pe ascuns, povesti cu caluti de mare, si stele si sirene, si marinari, povesti cu aroma de sare de mare si sticle cu rom. Povesti cu care ne inventam si prin care uitam de haul imens, ce se zbate in interiorul cochiliilor. Povesti zgomotase ca sa nu mai auzim balada trista a marii.. Povesti care sa ne indeparteze de propriile noastre angoase..

Solitude_by_lady_amarillis

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s