Oscar si tanti Roz

2

Martie 20, 2014 prin raluca dan

Draga Dumnezeu,

Nu cred in tine si nu am nimic sa-ti cer. Dar daca eu iti scriu acum, tu ai inceput un pic sa existi. Daca tu ai creat lumea, iata ca eu te-am creat pe tine, acum, in dimineata asta.

Oricum, iti scriu pentru a-ti vorbi de Oscar, baietelul bolnav de leucemie, care ti-a scris acum ceva timp. Nici el nu exista, de aceea cred ca il stii foarte bine.

E vorba de fapt de Oscar si tanti Roz. Un titlu care nu mi-a starnit niciodata curiozitatea, o carte de Eric Emmanuel Schmitt care mi-a starnit lacrimile si o piesa de teatru care nu m-a atins.oscar-si-tanti-roz

De fapt, sa fiu mai clara. Aseara am fost la teatru. Tu cred ca ai ratat piesa, pentru ca i-a lipsit cu desavarsire aura, sau razele ei nu au ajuns pana la ochii mei profani.

Oscar si Tanti Roz, nuvela scrisa de Eric Emmanuel Schmitt este o poveste plina de emotie, al unui copil bolnav de leucemie, care mai are doar 12 zile de trait. 12 zile pe care le traieste ca si cum ar fi 120 de ani, prins intr-un joc inventat de tanti Roz, o infirmiera cu imaginatie si suflet. Oscar traieste fericit intr-o poveste in timp ce realitatea e de fapt tragica, intocmai ca in La vita e bella, cand  Guido il convinge pe fiul sau ca traieste intr-o poveste cu aventuri si ca razboiul e doar un joc al adultilor, o farsa conceputa special pentru a-l amuza pe el. Si tocmai acest joc este cel care il salveaza pe copil.. Puterea imaginatiei invinge oroarea realitatii..

Oscar reuseste sa traiasca intr-o zi cat altii in zece ani, si sa se bucure de viata, iar replicile lui sunt pline de miez, precum propozitiile simple ale unor copii inocenti care rostesc fara sa stie adevaruri grele.

Nu am vazut inca Oscar si tanti Roz de la Bulandra, cu Marius Manole si Oana Pellea, insa am vazut Rapsodie in roz, la teatrul Nottara, pusa in scena dupa acelasi text.

Povestea lui Oscar nu e neaparat doar povestea lui Oscar. E povestea fiecaruia din noi, caci toti murim, mai devreme sau mai tarziu, dupa cum ne e norocul. Dupa cum vrei tu, Dumnezeu. Nimeni nu e nemuritor. Si exact cum ne spune Schmitt, la inceput viata ni se pare ca suntem nemuritori, nimeni nu crede in moarte la tinerete, dupa care ni se pare un blestem, cata suferinta si cat chin, apoi un dar, de care nu ne putem bucura total, caci stim de-acum ca viata-i scurta. Dar viata nu e un dar, ne e data doar cu imprumut.

Si daca Oscar e povestea noastra a tuturor, inseamna ca Oscar poate fi interpretat de oricine pe scena. Chiar si de un actor precum Alexandru Repan, care a semnat si regia, si care a trecut demult de varsta tineretii. In teorie da, dar rezultatul mi s-a parut hilar.

Cand un batran plange dupa jucarii pe scena si bate mingea, cumva nu-l crezi. Toate replicile cu miez ale piesei, ar fi capatat dramatism si umor, spuse de cineva care putea sa fie mult mai ludic decat a fost Alexandru Repan, un actor grav, potrivit mai degraba pentru un Hamlet decat pentru un Oscar.

Apoi mai e in scena si tanti Roz, Andreea Macelaru Sofron, care in cea mai mare parte a piesei parea o mama care-i zambeste plictisit copilului, o actrita care numara in gand secundele asteptand sa-si spuna in sfarsit replica, pe care o tipa cu un entuziasm exagerat. Sa mai mentionez si ca intrarile ei in scena sunt marcate de un Jingle magic, care te fac sa crezi ca te uiti la un serial american?

Orchestra (pian si violoncel) reuseste insa sa dea emotie, sa creeze o stare. Eu as fi vazut Oscar si tanti Roz, ca o piesa la care oamenii vor rade in hohote, caci textul lui Eric Emmanuel Schmitt e magnific. Dar toate replicile care te-ar fi facut sa razi in hohote, cu exceptia catorva care au smuls cateva chicote in sala, au fost ratate, fiind strigate tragic de la rampa. Poate ca asta a fost intentia regizorului, sa accentueze drama si numai drama. Insa cele mai bune drame nu sunt cele la care razi si apoi te simti vinovat? Cand iti dai seama ca totul e tragic, chiar si cea mai mare veselie? Daca un text tiparit intr-o carte m-a facut sa rad si sa plang si niste oameni pe-o scena strigand acelasi text, nu au reusit, atunci nu si-au indeplinit misiunea. Da, Rapsodie in roz nu e tocmai ce as numi o piesa reusita, dar poate merita sa te duci singur sa vezi.

Oricum, eu am invatat lectia pe care mi-a dat-o Oscar: „Priveste lumea in fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru intaia oara.„. Am invatat-o cand am citit cartea si m-am trezit a doua zi in zori, si am vazut si eu, ca Oscar, cum se construiau zorile, in timp ce toata lumea dormea.

Si de fapt, de asta am indraznit sa-ti scriu, Dumnezeu, sa-i multumesti lui Oscar. Stiu ca am zis ca nu o sa-ti cer nimic, dar asta e o favoare mica. Te rog, sa-i spui ca nicio moarte nu e in zadar si nicio viata nu-i prea scurta, daca atat cat traiesti, ii ajuti pe ceilalti sa gaseasca un sens vietii, daca sporesti corola de minuni a lumii.

Trebuie sa plec acum. Ma bazez pe tine.

Cu drag,

Raluca

dusk

Anunțuri

2 gânduri despre „Oscar si tanti Roz

  1. Cris spune:

    Ce text emotionant ai scris, mult mai mult decat o simpla recenzie! Nu am vazut spectacolul, dar intr-adevar, am auzit ca varianta cu Marius Manole este tare apreciata.

  2. Dima. spune:

    Am citit si am si vazut piesa! Ambele merita! Scrie frumos Schmidt! Sunt mai multe care merita cititte. Eu am mai citit de el „Secta Egoistilor”. E un roman foarte tare! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: