Dor de vara

Sunt o fiinta heliofila. Daca e insorit, deja imi merge mai bine. Ador soarele si vara. Niciun alt anotimp nu se potriveste nevrozelor si fericirilor mele.

Toamna, cu funigeii ei atarnati prin vazduh, si soarele care scade, scade temandu-se de intunerci, imi provoaca spaime. Iarna musca prea tare, iar cerurile gri de inserare ce persista zile intregi ca o panza nesfarsita de paianjen melancolic, imi ingheata iremediabil cheful de viata. Primavara e prea violenta. Soarele ei cu dinti musca din inimi si suflete, da ameteli si astenii. Abia apoi, prinde curaj, si se asterne cu dogoare peste orase si ogoare. Si timpul pare a se opri in loc. Vine vara, si toata natura se pleaca in fata ei.

„La orizont, departe, fulgere fara glas/zvacnesc din cand in cand/ ca niste lungi picioare de paienjen, smulse/ din trupul care le purta.” Caldura curge ca o apa de aur peste orice-i viu, tesandu-i o aura de nemurire.

„Dogoare”, zice Blaga. Dogoare, cu miros de trandafiri si flori de camp. Ciulinii lenevesc pe camp si rad la soare cu dintii lor teposi. Vacanta, venita cu trenul din Franta, ii face pe copii sa se chiuie si sa se-mpinga. Sa tipe si sa sparga simfoniile de greieri si lacuste. „Pamantu-ntreg e numai lan de grau/ si cantec de lacuste”, se aude soapta lui Blaga dintr-o care veche, peste dealul care motaie in inserare. Miroase a ars, a iarba si a lapte, seara de vara pe maidan.

maci21

 

Daca-ti ciulesti urechea, inca poti auzi, mugetul vacilor ce se intorc acasa, oracaitul broastelor din balta mica de sub deal si glasul lui bunicu ce ma cheama cu el pe garla, sa arunce navodul si sa prinda peste. Imi umpleam sanul cu caise bine coapte si alergam la vale cat ma tineau picioarele, sarind in barca lui carpita cu smoala. Tantarii se napusteau asupra mea cu furie si ma muscau de brate si de fata , iar balta cu sclipiri negre, mirosea a peste si a lintita putreda. Caisele coapte erau insa cel mai bun antidot impotriva oricaror necazuri. Inca mai sunt. Uitam de frica si durere, cu zeama scurgandu-mi-se pe barbie, muscand cu pofta din caisele culese din livada din spatele casei. Daca ma urcam in cais, puteam vedea intinderea de lanuri coapte de grau, marea aurie, din care bunica imi impletea coronite. „In soare spicele isi tin la san grauntele/ ca niste prunci ce sug.”

Vara, acest anotimp frumos, cand poti sa te culci in iarba, la umbra unui pom! Sa stai la umbra si sa citesti. Era o zi de vara cand la umbra unui cires pietros, unde am devorat toata volumele din Ciresarii, mi-am descoperit si pasiunea de a citi. Si era vara cand am invatat ca a fi liber poate fi sa stai sa-noti in apa si privesti orbit spre soare, ascultand marea in timpane.

Si chiar de ploua, tot nu strica vara. Cele mai frumoase ploi sunt ploile torentiale de vara: cand cuptorul dogoritor devine intr-o secuda o caldare de nori si apa de ploaie. Cand tunetele zguduie casa si ploaia troposteste pe acoperis ca o turma de cai salbatici. Iar natura plesneste de vigoare si de verde. Dupa ce sta ploaia, poti sa iesi sa te joci in baltoace si sa mananci o felie de pepene. Vazduhul miroase a ploaie „iar timpul isi intinde lenes clipele/ si atipeste intre flori de mac/ la ureche-i taraie un greier” imi tot sopteste Blaga dintr-o carte fara coperti.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s