Toamna la Pekin

Scrie un comentariu

Ianuarie 28, 2014 prin raluca dan

Toamna la Pekin. Cum e un roman de Boris Vian, sa nu va asteptati sa vina vreodata toamna sau ca vreunul dintre personaje sa se aventureze intr-o calatorie in China. Departe de personajele lui Boris Vian si toamna si Pekin-ul.

Boris Vian e antidotul meu la viata cotidiana. Cand cauti raspunsuri si gasesti intrebari, cand cauti un sens si drum nu se zareste nicaieri, atunci e momentul perfect sa incepi sa-l citesti pe Boris Vian. Boris Vian nu scrie pentru oameni cu scaun la cap.toamna-la-pekin_1_fullsize

Boris Vian scrie pentru visatori. Pentru cei care stiu ca visele pot duce la disperare. Toamna la Pekin e un labirint unde fiecare cititor trebuie sa isi gaseasca propriul drum. Fiecare personaj poate fi personajul, eroul. Dupa mine, Angel e personajul. Angel e barbatul aflat in cautarea dragostei, dar in jurul lui se fac sine de tren in desert si se construiesc prototipuri de avioane. Femeia de care e indragostit isi iroseste tineretea langa un barbat fara idealuri. Femei seducatoare se vantura prin fata lui, insa Angel prefera sa viseze la Rochelle. De fapt, nu de Rochelle este el indragostit, ci de propriul sau vis.

Doctorul Mancakottu vrea sa reinventeze lumea. El viseaza sa-i dea lumii propriul sens. Dar tot visand la o alta lume, distruge si ignora lumea in care traieste. Proiectand avioane, el ucide pacienti.

Pederastia e in floare pentru ca lumea nu-si mai stie rostul. Sihastrii si calugarii sunt demonii desertului. Cum sa rateze Boris Vian ocazia de a lua in ras religia.

„Ah, spuse abatele, cu totii omoram pe cineva in fiecare zi. Nu inteleg de ce a refuzat un loc de sihastru. Religia a fost inventata pentru a-i plasa pe criminali.”

Si apoi desertul, desertul imens ca o metafora apasatoare pentru desertul din noi. Desertul care inghite tot. Orice vis, orice speranta. Si disperarea… odata ce ai incetat sa visezi.

„Cand vom termina…

Nu vom termina.

Desertul nu tine pana la capat…

Mai e si alta treaba.

Vom avea timp sa ne intindem un pic…

Vom putea sa ne oprim din lucru…

Vom fi linistiti…

Atunci vom avea pamant, apa, copaci si o fata frumoasa.

Sa te opresti din sapat…

Nu vom termina niciodata.

Poate ca desertul tine pana la capat.”

Nude in the desert -Salvador Dali

Nude in the desert -Salvador Dali

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: