Caietele lui Serafino Gubbio, operator

Scrie un comentariu

Decembrie 11, 2013 prin raluca dan

Am incercat sa citesc Luigi Pirandello si inainte. Sase personaje in cautarea unui autor e o piesa originala. Nu am reusit sa termin romanul Batranii si tinerii, de fapt abia am reusit sa o incep. Caietele lui Serafino Gubbio, operator le-am gasit intr-un anticariat. Imi place cum miros cartile vechi. Si in timp ce imi tot bagam nasul pe ici pe colo, am deschis cartea la intamplare: ” Imi satisfac scriind, o nevoie imperioasa de a ma descarca. Ma descarc de impasibilitatea profesionala si, pe deasupra, ma razbun; si cu mine ii razbun pe atatia, condamnati si ei sa nu fie altceva decat o mana care invarteste o manivela.”

Serafino Gubbio nu este scriitor. Este operator. Invarte manivela camerei de filmat si ajuta la fabricarea e pelicule intregi de filme ce fura viata si o muta pe un ecran. Smulge sufletele actorilor si ii face pe spectatori sa se indragosteasca de himere.

„Traiasca Masina care mecanizeaza viata!”

ipirand001p1

Dramaturg si eseist, Luigi Pirandello nu priveste cu ochi buni filmul si lumea cinematografica ce indeparteaza actorul de contactul direct cu publicul si cu emotia lui. In cinematografie, actorul joaca in fata unei masini, se straduieste sa impresioneze o masina, iar cand publicul se va emotiona de jocul lui, el actorul nu va mai exista demult, doar umbra lui se va misca pe ecran. Se simte nostalgie lui Pirandello in caietele lui Serafino Gubbio.

Dar Serafino nu vorbeste doar despre film si despre teatru, depaseste scena ingusta de lemn a teatrului si platoul de filmare. Perspectiva se schimba mereu. Ce-ar fi daca chiar viata noastra ar fi un film? Iar noi doar mana care invarteste manivela. Filmul trebuie sa curga, dar nu asa cum vrem noi, noi suntem doar un instrument dirijat de Mecanismul universal de Regizorul ascuns.

„Cine traieste, cand traieste, nu se vede: traieste… Sa vezi cum traiesti ar fi un spectacol foarte caraghios![..]Ah, daca profesia mea ar avea doar aceasta destinatie! Sa se arate oamenilor spectacolul caraghios al actiunilor lor spontante, imaginea frusta a pasiunilor lor, a vietii lor asa cum e ea. A acestei vieti agitate, care nu ne ofera nicio concluzie.”

luigi_pirandello_00003

Dar de trait, cine si cand traieste cu adevarat, autentic? Atata viata scursa aiurea, ca sa umple pelicula. Rarele momente in care traiesti cu adevarat. In care mana se revolta si gandeste. Se priveste dinafara. Isi pune intrebari. Se chinuie sa gaseasca raspunsuri. Prisosul din fiecare din noi. Oamenii spre deosebire de animale, incearca sa fie fericiti, cautand incontinuu, si continuand sa fie nefericiti, din princina prisosului din noi, asa crede prietenul lui Serafino Gubbio. Prisosul asta din noi e sursa tuturor angoaselor. De unde venim, cine suntem, incontro ne ducem?

Si apoi vine viata, care ne copleseste! Grijile si agitatia, care ne fac sa uitam sa ne intrebam. Si atunci devenim masinarii si uitam de sentimente. Si ne simtim prea goi. Si avem nevoie de sentimente. Si ne coplesesc pasiunile. Un zambet pe care nu ti l-a intors, neputinta de vedea pe cineva drag prabusindu-se in pamant. O dragoste neimparatasita sau boala care te roada pe dinauntru. Si deodata ti se pare ca lumea toata se reduce la virusul care-ti roade coastele, la ea sau la el, pe care nu-l poti uita.

„Exista stelele! Desigur, ati uitat, dar exista stelele!”[..]Cati oameni, prinsi in valtoarea unei pasiuni, sau apasati, zdrobiti de tristete, de mizerie, nu le-ar face bine gandul ca exista, deasupra acoperisului, cerul, si ca pe cer sunt stele”.[..]Dar trebuie sa ai in tine, in momentul cand esti prins de pasiune, putinta de a te gandi la stele.”

ipirand001p1

„Ii studiez pe oameni cand se ocupa cu cele mai marunte lucruri, pentru ca vreau sa descopar la ei ceea ce imi lipseste mie in orice actiune: siguranta ca inteleg ce fac”

Si de atunci vad si eu ca nimeni nu stie ce face. „Exista un dincolo in toate”. Imi ajunge si mie, ca lui Serafino Gubbio, sa stiu ca nici voi nu stiti nimic. Traiti la intamplare sperand ca intr-o zi sa vi se dezvaluie un rost. Si apoi ne spunem „Sa ne distram!” Cautam libertatea intr-un pahar de alcool.

Serafino Gubbio, in ciuda numelui, nu e deloc angelic. Se proclama o mana de masina si se preface in mana de scriitor. Ne spune povesti aparent de dragoste si ne vorbeste despre viata si moarte. Despre cum e sa traiesti autentic… Despre timpul care trece si nu se mai intoarce… Despre cat de scurta e viata… Si el ne tine prizonier in caietele lui…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: