Sunt un natarau

Scrie un comentariu

Octombrie 26, 2013 prin raluca dan

Sherwood Anderson este un scriitor american din secolul XX, cunoscut in principal pentru colectia sa de nuvele Winesburg, Ohio. Desi numele sau nu spune prea multe, nuvelele si romanele lui Sherwood Anderson au avut un rol important in istoria literaturii americane, in special pentru ca a influentat si inspirat generatia urmatoare de scriitori.  In acest sens, chiar William Faulkner recunostea ca Sherwood Anderson a fost parintele generatiei sale de scriitori, din care facea parte alaturi de Faulkner, Ernest Hemingway, John Steinbeck ,Scott Fitzgerald si altii.

Sunt un natarau, volum ce ii este dedicat lui Theodore Dreiser, autorul faimosului roman „O tragedie americana”, cuprinde 3 nuvele,  Oul, Sunt un natarau, Moartea in padure, si un roman, Alb Sarac.

Termenul de alb sarac este des folosit in literatura americana pentru a desemna albii din Sudul Statelor Unite, ce nu detineau sclavi si terenuri, si au fost caracterizati, cel putin in literatura, drept lenesi, delasatori, betivi si lipsiti de initiativa si ambitie.

sursa:theamericanreader.com

sursa:theamericanreader.com

Tema predilecta, regasita atat in nuvele cat si in roman, este sterilitatea orasului industrial, transformarea Americii dintr-un pamant tainic, cu rosturi si sens, intr-un lot tehnocrat si robotizat.

Nuvelele lui Sherwood Anderson sunt acel gen de nuvele care se povestesc greu, si asta pentru ca nu intamplarile exterioare conteaza, ci monologul si reflectiile interioare ale personajelor.

In nuvela Sunt un nataru, un tanar ingrijitor de cai cunoaste in tribuna hipodromului o fata din lumea buna si pentru a o impresiona isi permite o reverie de cateva ore, indrugand tot felul de minciuni privind starea sa sociala, minciuni ce ii taie orice sansa de a o mai putea revedea vreodata. Durerea si framantarile tanarului natarau, nu indurereaza ci te pune pe ganduri. Cuvintele naturale si bine ticluite ale lui Anderson creeaza o atmosfera depresiva, care te introduc intr-un univers unde sensul vietii este pus la indoiala de greutatile ei.

sursa:www.treasurenet.com

sursa:www.treasurenet.com

Romanul Alb sarac este povestea vietii lui Hugh McVey, un tanar bizar si fascinant, care reuseste datorita eforturilor sale, sa scape de toropeala lenesa de pe malurile fluviului Mississippi si sa patrunda in tainele mecanicii, reusind sa inventeze masini de rasadit si cules, care sa usureze munca oamenilor de pe camp.

Inventia sa schimba viata micului orasel Bidwell si preconizeaza marile schimbari si industrializarea Statelor Unite. Nostalgia lui Anderson pentru o America, poetica si simpla, aflata pe cale de disparitie si mania pe statul capitalist si tehnocrat sunt evidente:

„In zilele de dinainte de ivirea fabricilor, dinainte de trezirea lor nebuneasca, oraselele Vestului Mijlociu erau niste biete localitati care somnolau, viata lor era inchinata practicarii vechilor meserii, agriculturii si negotului. Cetatenii oraselor acestora […]citeau carti si credeau intr-un Dumnezeu zamlisit in creierul unor oameni care apartineau unei civilizatii foarte asemanatoare cu a lor. Pe la ferme si prin casele oraselelor, barbati si femei tinteau spre aceleasi scopuri. Ei locuiau in casute de lemn risipite pe plaiuri ca niste cutii, dar erau foarte solide.[..] Casele devenau aproape frumoase prin stravechea lor omenie.Fiecare casa de acestea incepea sa oglindeasca personalitatea oamenilor care traiau intre zidurile ei.”

„Barbatii si femeile moderne care traiesc in orase industriale sunt ca soarecii care au parasit campul, spre a veni sa vietuiasca prin case ce nu le apartin. Isi duc viata intre pretetii intunecosi ai cladirilor unde nu patrunde decat un zvon de lumina si s-au facut atat de multi, incat tanjesc si au privirile ratacite din pricina goanei dupa  hrana si caldura. Indaratul peretilor, soarecii alearga in hoarde, si e o larma intreaga de chitcaituri si de boncaneli. Din cand in cand, cate un sobolan indraznet se ridica pe labele dinapoi si le vorbeste celorlalti. El asigura ascultatorii ca-si va croi cu forta o cale prin pereti si-i va cuceri pe zeii care au cladit casa. [..]Adunati in bezna si nevazuti, soriceii chitcaie de bucurie. Dupa o vreme, vazand ca nu se intampla nimic, ei devin insa tristi si descurajati. Mintile li se intorc iarasi la timpul cand vietuiau afara pe camp, insa de iesit nu mai ies dintre zidurile caselor, deoarece faptul de a fi trait atata vreme in hoarde i-a facut tematori de tacerea noptilor lungi si de pustietatea cerurilor.”

Cam de fiecare data cand se refera la viata sterila si masinista din orasele industrializate, Sherwood Anderson compara societatea cu o cireata de vite buimace sau cu alte animale, desradacinate. Este evidenta la el, preferinta pentru societatea patriarhala, unde culesul porumbului are o poezie a lui si unde gesturile oamenilor au semnificatie si critica dura impotriva imparatiei dolarului si a capitalismului. Epoca de tranzitie surprinsa de autor in Alb sarac este descrisa cu accente realiste, drept o trecere din ce in ce mai inevitabila spre un nou ev, cumplit in ceea ce priveste valorile umanismului.

Mai mult si mai frumos, in volumul Sunt un natarau!

sursa:www.clydeheritageleague.org

sursa:www.clydeheritageleague.org

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: