Pasarea care nu e, acesta este titlul unui one-woman show care se joaca din cand in cand la teatrul de la Green Hours. Am ajuns din intamplare la spectacol, intr-o ploioasa si mohorata zi de luni si intalnirea cu Raluca Mara si cu pasarea care nu e a fost ca o intalnire cu ploaia. Revigoranta.
Din cate inteleg de pe pagina de Facebook a spectacolului, textul acestuia a fost innadit din Nietzsche, Ionesco, Dali, Bunuel, Baudelaire si altii, de catre chiar Raluca Mara, tanara care si joaca in spectacol. Experimentul teatral i-a adus Marei premiul Maria Filotti, la Gala tanarului actor HOP, dupa care a crescut, s-a infoiat si a devenit o pasare care inca nu e, dar care invata sa zboare.
Intr-un fel, personajul din Pasarea care nu e, este o femeie care are curajul sa priveasca in sine si sa-si dea la o parte mastile. Acelasi efort de sinceritate il cere si de la public. Si poate ca acolo la Green Hours, publicul se prefacea indiferent, dar tocmai pentru ca se prefacea, inseamna ca spectacolul si-a atins tinta.
Pasarea care nu e e prezentata ca fiind o piesa nascuta din „nevoia de a urla lumii o multime de lucruri pe care nu avem curaj sa le spunem cu voce tare”. Eu am simtit-o mai degraba ca pe o piesa despre devenire, despre o existenta aninata in neant, care se analizeaza asteptand sa fie, sa joace rolul principal in propria viata.
De atlfel si piesa e tot o devenire. Nu e chiar o piesa de teatru, e un spectacol care nu e si care vrea sa fie, dar strigatul disperat de a fi atrage atentia si te instiga sa reflecti asupra mastilor celoralalti si mai ales asupra ta. Asta daca ai dispozitia necesara si daca esti dispus sa-ti pui sufletul pe tava. Cum spune Mara la un moment dat, sa-ti scoti sufletul, sa-l pui pe tava si sa te uiti la el ca la un strain. Asa ajungi sa-ti dai seama cine esti. Si ce nu esti. Si ce poti deveni.
Si pentru a incheia in mod poetic, am gasit poezia care cred ca a inspirat titlul si sufletul acestei piese:
Portretul pasarii care nu e, de Claude Aveline
Iata portretul Pasarii-Care-Nu-E.
Nu e vina ei ca cel care le face pe toate
A uitat sa o faca.
Seamana cu multe pasari, fiindca vietuitoarele
care nu sunt, seamna cu cele care sunt.
Dar cele care nu sunt nu au nume.
Iata de ce Pasarea noastra se cheama Pasarea-Care-Nu-E.
Si iata de ce e atat de trista.
Poate ca doarme inca sau asteapta sa i se ingaduie a fi.
Ar vrea sa stie daca poate sa deschida ciocul,
daca are aripi, daca nu-si pierde culorile
cand se cufunda in apa, ca o pasare adevarata.
Ar vrea sa se auda cantand.
Ar vrea sa-i fie teama c-ar putea sa moara.
Ar vrea sa faca pui mici, foarte urati si foarte vii.
Pasarea-Care-Nu-E viseaza sa nu mai fie un vis.
Nimeni nu e multumit, niciodata, nicaieri.
Cum vreti oare ca lumea sa mearga bine in conditiile astea ?
Bulletin DaDa 