Visatorul

Scrie un comentariu

Septembrie 8, 2013 prin raluca dan

Alb.Complet alb. Si o lumina orbitoare care izbucneste din centru si se imprastie pe retina, cand verde, cand portocalie. Cu ochii in tavan. Chiar si dupa ce pleoapele se intind ca niste pielite obosite peste globul ocular, petele verzi si lumina portocalie in straturi groase, persista. De aici, din mijlocul acestei lumini grele, se naste ea. Uneori blonda, alteori bruneta. Mereu aceiasi ochi verzi. Sta lungit in pat, cu fata in sus, si viseaza la ea, in blocurile incremenite de ciment, langa care iarba creste mare si salbatica. Cei care ies la plimbare isi zgarie talpile si isi agata pletele in maracini.Cainii latra in sus, cu boturile lungi indreptate spre soare. Lumina portocalie ajunge uneori pana la coltii lor.

In bocul de vizavi locuieste un adolescent cu parul cret.Sta la etajul sapte si isi petrece jumatate din viata pe balcon,cu trupul atarnand spre strada aglomerata de jos. Se uita dupa perdea la umbra unei femei.  Are pielea extrem de alba,si ochii translucizi, impaienjeniti de himere. Trupuri dezgolite. Degete inclestate. Scrasnetul dintilor. Fantasmele sufletului i se reflecta in ochi,si tasnind din ochi se aseaza pe lentilele ochelarilor lui de miop,de pe care soarele fura trupurile dezgolite si le proiecteaza ca la cinematrograf, pe blocul ei, pentru cine are timp sa observe. Zile intregi de la fereastra de vis-a-vis creste gigantica o fata blonda. Blonda, lunga, si desirata ca o floare de camp, crescuta la umbra. De fiecare data il priveste si apoi, lungindu-si picioarele cat trei etaje se dezbraca si se lasa imbratisata de adolescentul miop.In vazul lumii,nimeni nu-i vede.

Bulevardul gri e zgariat de un taxi galben. Sta treaz toata noatea cu ochii la cerul inchis, plin de stele. Ramane lipit de radio. Difuzorul i s-a lipit de pavilionul urechii si si-a strecurat decibelii pana la membrana auditiva. In toate melodiile se vorbeste de tine. Noaptea toate obiectele au umbre. Fantoma unui caine latra pe strada. Pe ce strazi se plimba acum umbra ta ? Stelele rad. Se joaca cu sclipirile lor, se trag de luminitele impletite in plete si apoi se uita rautacios la el. Se harjonesc toata noaptea. Vino si tu! Ai sa mai vii ? aude cum rasare soarele peste alt cartier. Dormi ? dimineata incepe sa trosneasca pe sina de tramvai. Se crapa de ziua.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: