Noi 4

Scrie un comentariu

August 31, 2013 prin raluca dan

Noi 3 am fost la „Noi 4„, o piesa de Lia Bugnar, cu actorii Maria Obretin, Lia Bugnar, Ilinca Manolache si guest-starul Marius Manole. Despre ce si ce fel de piesa este „Noi 4„?

Pai, stiti povestile acelea despre o femeie absolut superba, misterioasa, frumoasa, pentru care jumatate din barbatii de pe planeta si-ar da jumatate de regat, dar ea sta si plange dupa un barbat absolut banal care o inseala pe toate drumurile? Ei, Noi 4 ar putea fi o asemenea piesa.

Ar putea fi o piesa despre un patrat amoros. Conform statisticilor (nu se stie care, dar zvonul circula vesel prin media digitale si traditionale) pe planeta, azi, e un barbat la 5 femei. In acest context economic, femeile trebuie sa invete ce inseamna generozitatea, si cum asta nu e la indemana oricui, avem de-a face cu femei „furibunde”, cum zice Maria, femei geloase, inselata si mintite de un barbat stresat care trebuie sa-si distribuie afectiunea conform planului cincinal. Noi 4, adica 3 femei care iubesc disperate un singur barbat. O piesa despre iubire si zambetele ei false si inselatoare, despre iluzia de a-l pastra pe celalalt langa tine pentru totdeauna. Si intrebarea pe care si-o pun toate: „Ce-i trebuie unui barbat din ziua de azi sa fie fericit?” Si disperarea celui care simte ca ii se scurge fericirea printre degete: „Ce fel de lume-i asta?” O lume ridicola, cum ar spune Ionescu.

Si pentru ca mi-am adus aminte de  Eugen Ionescu, Noi 4 ar putea fi si  o piesa ce explica o fraza de-a lui Ionesco: Toti oamenii joaca roluri, in afara, poate, de unii actori. Lumea e o scena, iar noi actorii de pe ea, am auzit-o de atatea ori. In Noi 4, angoasa scindarii personalitatii e tragi-comica. Personajele nu sunt niste roluri fictive, niste umbre ce dureaza o ora jumatate, ele sunt carne din Lia Bugnar, din Maria Obretin. Actorii se iau la cearta cu propriul rol si cu rolurile celorlalti. Actorul se razvrateste si refuza sa-si joace domol rolul prescris, „sa traiasca viata asa cum ii este scris. Caci cine face ce vrea in viata? Viata face de capul ei.”

Noi 4 ar putea fi o replica la cunoscuta piesa a lui Luigi Pirandello, Sase personaje in cautarea unui autor, ca doar timpurile noastre post-moderne sunt supuse legilor palimpsestului. Si pentru a parafraza prefata lui Pirandello, pot zice doar ca, fara sa le cauti, te trezesti cu personajele in fata, vii, incat sa le poti atinge si asculta. Fiecare sta pe scena cu framantarea sa ascunsa. Vii, nascute, personajele isi cereau dreptul la viata. Vii, ambitiosi, pasionati, actorii isi cereau dreptul la glorie. Piesa pune astfel in discutie dualitatea dintre realitate si fictiune, dintre arta si viata, dintre om si rol sau destin.

Iar daca ei, actorii de pe scena joaca un rol, si isi cunosc rolul si isi doresc sa-l joace cat mai bine, noi spectatorii, cei de la mese, noi ce roluri avem? Ne stim rolul? Ni-l jucam cum se cuvine? Vrem sa-l dam pe altul? Ne-ar placea sa schimbam piesa? Sau poate scena? Caci sa nu uitam ca scena e absurda, ne aflam intr-un spatiu inchinat lui Godot. Oare  Vladimir si Estragon inca il mai asteapta? Daca nu ar fi asa, ce ratiune de a trai ar mai avea? Piesa de pe scena s-ar putea sa va placa. Mie mi-a placut. A fost primea mea intalnire cu un text de Lia Bugnar si am ramas placut impresionata, desi mi se pare ca pe parcurs si-a pierdut si logica  si vigoarea si savoarea replicilor de la inceput. Mai importanta decat piesa de pe scena e piesa de dupa piesa. Piesa pe care o jucam toti in sala, dupa ropotul de aplauza. Noi 4 te face sa te gandesti la noi, noi cei multi, noi care aplaudam. Ce ratiune de-a trai avem? Si ce ne face sa ne dezlipim zilnic pleoapa de pleoapa si sa ne jucam teatrul cotidian? Omul ascuns sub rol e fericit sau strivit de povara replicilor? Suntem cate doi si chiar mai multi, ca niste papusi rusesti,care se sufoca una pe alta. Si atunci, te intrebi precum Maria: Ce fel de lume e asta?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: