Teatrul sau cerneala devenita sange

3

Mai 28, 2013 prin raluca dan

„Teatrul este poezia ce se desprinde din carte si devine omeneasca” (Federico Garcia Lorca)

Nimic mai adevarat despre teatru decat cuvintele lui Federico Garcia Lorca. Teatrul este singura arta care transforma obiectele artistice in viata. Daca sculptura ia viata si o inchide in lemn si piatra, pictura fura verdele crud al frunzelor si-l intinde pe panza, poezia prelungeste in cerneala si tus ganduri si vise, teatrul transforma nemiscarea in miscare, nepatrunsul in viata. Creeaza si recreeaza lumea la nesfarsit. Seamana a magie si aduce a ritual.
Asta a fost aspectul care m-a fascinat dintotdeauna la teatru: ca nu e scris pentru a fi asezat in biblioteca, ci pentru a fi trait. Chiar si atunci cand citesc o piesa de teatru, inauntrul meu literele si cuvintele nu mai curg lin, ca intr-o naratiune cuminte, ci parca striga, soaptele interioare se opresc asupra cuvintelor cu mai multa atentie. Imi amintesc o piesa de Tagore, „The post office”, in care un copil tinut in casa datorita unei boli incurabile afla despre deschiderea unui oficiu postal in apropiere si incepe sa fantasmeze ca va primi o scrisoare de la Rege. Nu am vazut inca nicio piesa de Tagore in viata, in schimb, citind piesa asta, am trait-o cum ar trai-o un actor pe scena. Imaginile sunt atat de „teatrale” si replicile care curg ca-n viata, insa ascund dupa cortina intelesuri si simboluri. Citindu-l pe Tagore nu ai cum sa nu simti neastamparul textului de a fi trait si simti bucuria de a-l activa si de a-l scoate din latenta.

 „Mama, mai naste-ma o data! Prima viata nu prea mi-a iesit. Cui nu i se poate intampla sa nu traiasca dupa pofta inimii? Dar poate a doua oara… Tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu.”(Marin Sorescu – Iona)

Dar viata pe scena nu e ca viata pe strada. Miracolul teatrului consta in faptul de a scoate clipa din timp si de a o introduce in eternitate. De a se naste la nesfarsit intr-un ciclu mereu nou.
Am fost de curand la spectacolul experiment „Nostalgia 53”, gandit de Crista Bilciu. Spectacolul sau mai bine zis instalatia de spectacole aduce la viata mai multe nuvele de Cartarescu. Ei bine, intrand in casa de pe Carol nr 53, am simtit mai mult ca niciodata cum timpul devine cerc. Acolo, un grup de actori tineri a jucat timp de 4 ore acelasi rol si ma intrebam daca odata ajunsi acasa, acei actori minunati au putut redeveni ei insisi. La una din piese am fost de doua ori in aceeasi seara, tocmai pentru a vedea cum se traieste de 2 ori.  Si ce experienta teribila si minunata de a urca pe scena si de a te naste mendebil, de a deveni vestala sau asasin, si apoi sa cobori si sa revii la tine. Si sa te tot nasti si sa te tot inventezi dupa cum vor dramaturgii.. Numai ca actorul are un avantaj fata de reincarnarile restului umanitatii.. isi aduce aminte cum a fost in viata anterioara!

Profesorul de filosofie: Tot ce nu e proza, e vers; si tot ce nu e vers, e proza.
Domnul Jourdain: Si cum vorbeste omul, ce e?
Profesorul de filosofie: Proza.
Domnul Jourdain: Adica asa sa fie? Cand zic: Nicole, adu-mi papucii si da-mi scufa de noapte, e proza?
Profesorul de filosofie: Da, domnule.
Domnul Jourdain: Pre legea mea, de peste patruzeci de ani fac proza fara sa stiu!
(Burhezul gentilom – Moliere)

Cea de-a douazecea editie a Festivalului International de Teatru de la Sibiu , ce se va desfasura intre 7 si 16 iunie la Sibiu, nu este decat o aniversare sclipitoare a atator editii unde teatrul a triumfat, prinzand viata in cele mai diverse forme.  Am invatat sa apreciez oameni precum Constantin Chiriac, actor la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, sustinut de personalitati precum Silviu Purcarete si Nicolae Manolescu au inventat acest eveniment frumos.  Lucrurile nu pot fi lasate la intamplare. Oamenii de teatru trebuie apreciati si aplaudati. Spectatorii trebuie rasfatati cu evenimente teatrale originale. Lumea are nevoie de emotia teatrului si de lectia sa umana.  

Vladimir: O întindem?
Estragon: Hai!
(Asteptandu-l pe Godot, Samuel Beckett)

Anunțuri

3 gânduri despre „Teatrul sau cerneala devenita sange

  1. Cristian Rus spune:

    Foarte fain spus totul!

  2. m88 spune:

    Bună piesa, chiar foarte bună (Burghezul gentilom), mai ales în distribuție cu Victor Rebengiuc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: