Chemarea ingerului

18

Februarie 27, 2013 prin raluca dan

Daca te plimbi pe Strada Fictiunii in cautare de povesti si emotii, poti auzi Chemarea ingerului si te poti scufunda  pe nesimtite intr-o lume fascinanta, cea descrisa de Guillaume Musso in cartea sa, Chemarea ingerului.

“Exista fiinte ale caror destin este sa se intalneasca. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Intr-o buna zi, se vor intalni”, ne spune Guillaume Musso inca de la inceput, citandu-l pe Claude Gallay, pentru a ne explica intalnirea misterioasa a lui Madeline si Jonathan pe aeroportul Kennedy din New York.

Ei bine, ma asteptam la un roman de dragoste, cu accente siropoase: 2 persoane complet necunoscute se izbesc una de alta in cafeneaua unui aeroport din New York. In urma acestui incident, cei doi incurca telefoanele mobile. Astfel, cocheta florareasa Madeline ajunge la Paris cu telefonul lui, iar Jonathan se intoarce la San Francisco in micul sau restaurant, cu fiul sau si telefonul unei necunoscute.  Impinsi de demonul curiozitatii, cei doi scotocesc in telefonul celuilalt. Ca un facut, o greva in transport, initiata mental de Guillaume Musso, pornind poate de la stereotipurile despre francezi si sindicate, intarzie livrarea rapida a telefoanelor, iar cei doi au timp berechet sa traga cu ochiul in viata celuilalt..

“ In principal, omul e ceea ce ascunde: o mizerabila gramajoara de secrete”  – ne sopteste autorul prin citatul din Andre Malraux, unul din  citatele inspirate si bine alese, de la inceputul fiecarui capitol.

Acesta este momentul in care, romanul se transforma  intr-un adevarat roman politist, cu detectivi, urmariri cu respiratia intretaiata, crime, disparitii si mult mister. Un mister pe care Guillaume Musso il dezvaluie sacadat cititorului, pandindu-i parca emotiile si tinandu-l cu sufletul la gura pana in ultimul moment.

Nu sunt o fana a romanelor politiste, dar trebuie sa recunosc ca un roman politist scris bine te poate fascina pana la ultima pagina. As zice ca e si cazul cartii Chemarea ingerului. Mi-au placut intorsaturile de situatie si mai ales faptul ca au fost construite urmand o logica riguroasa. Guillaume Musso se inclina si ne surprinde …

Si totul a pornit de la un eveniment aparent intamplator, pe un aeroport aglomerat…A fost o pura coincidenta aceasta intalnire a lui Madeline si a lui Jonathan, o intamplare a hazardului? Sau o intalnire predestinata? Numele cartii, Chemarea ingerului vine de la o vorba de-a bunicii lui Madeline, care credea in destin, si care se refera la atingerea destinului.  Si noi romanii credem in soarta, daca e sa ne luam dupa cuvinte. Vorba aceea ‘ce ti-e scris in frunte ti-e pus’ si „ce ti-e scris, trebuie sa patimesti”. Italienii au insa o alta vorba: „Destinul, e cum si-l face omul.”

Auzim adesea vorbindu-se despre destine grandioase, despre destine tragice. Pasiuni mari si caderi in gol.  De ce unii au un destin care-i face fericiti si altii traiesc sub teroare? Unii sufera, altii se bucura. Cei care au parte numai de nenorociri prefera sa creada ca altcineva la dicteaza viata, spunea undeva Aurora Liiceanu. De cealalta parte, norocosii sortii, spun ca destinul e in mainile tale.

Sa te straduiesti, sa te lupti sa-ti faci o viata fericita. Dar mai trebuie sa ai si noroc in viata… Alfred de Vigny spune ca destinul conduce o jumatate din viata fiecarui om, iar caracterul cealalta jumatate.

Pentru Eliade, destinul este acea parte din timp in care istoria isi impima vointa ei asupranoastra. De aceea trebuie sa-i rezistam, sa fugim de el, sa ne refugiem in Spectacol.

„Destinul cine il face, ca un ou, asa e, il azvarli, il prinzi, daca nu, se sparge; destinul e in ou, sau in mana care il prinde.” Mircea Eliade

Voi credeti in destin?

Va amintesc ca acest articol face parte din campania vALLuntar 2, realizata la initiativa Grupului Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA si ca 15 comentarii vor infrunzi intr-un copacel.

Anunțuri

18 gânduri despre „Chemarea ingerului

  1. eu cred in destin 🙂 si acum sa creasca un copacel!

  2. Alexandra spune:

    Inca n-am citit „Chemarea ingerului”, dar cred in destin. Sufletele pereche se intalnesc intr-un moment al vietii lor, poate chiar atunci cand inceteaza sa mai spere. Bineinteles ca destinul ti-l mai faci si cu mana ta. Deciziile pe care le iei te duc intr-o directie sau alta. Dar, daca e scris sa-ti intalnesti sufletul pereche, o sa-l intalnesti chiar daca e nevoie sa astepti toata viata si sa strabati lumea in lung si-n lat. In cartea lui Liviu Rebreanu, Adam si Eva, sufletele pereche se regasesc in diverse vieti si, cu fiecare noua viata, sunt din ce in ce mai aproape de implinirea iubirii lor. Cred in destin, cred ca, undeva, exista o stea norocoasa pentru fiecare, dar depinde de noi sa gasim calea spre ea.

  3. medeea spune:

    Frumoasa carte 🙂

  4. monica spune:

    Nu noi alegem cand si unde sa ne nastem, ce parinti sa avem, ce personalitate sa dobandim, cate greutati sau momente frumoase sa adunam. Daca am fi fost nascuti cu numai 5 ani mai tarziu sau mai devreme, am fi avut alti preteni, ne-am fi dorit alte lucruri, am fi adunat alte amintiri…am fi fost ALTI oameni..Eu numesc toate astea: Destin.

  5. Claudia spune:

    Eu citesc acum „Chemarea ingerului” si imi place mult cartea. E o combinatie frumoasa de roman de dragoste si politist mai ales in ultima parte 🙂
    Recenzia ta nu am citit-o ca sa nu ma influenteze:)

  6. O Oană spune:

    Mi-a plăcut mult cartea când am citit-o 🙂

  7. Simona Husaru spune:

    Mi se pare o carte frumoasa din recenzia ta. Sper sa o pot citi si eu si sa imi placa! 😀

  8. redsky2010 spune:

    traiam cu impresia ca e o carte de dragoste…acum chiar m-ai facut curioasa 🙂
    cat priveste partea cu destinul, cred ca exista liberul arbitru si in functie de calea pe care o alegi ti se deschid mereu alte posibilitati.

  9. Simona spune:

    Vroiam si eu aceasta carte dar din pacate m-am trezit tarziu si nu o mai aveau pe stoc. Imi place mult recenzia ta, m-ai facut si mai curioasa in legaura cu cartea, sper ca in curaon voi putea citi si eu.

  10. Loredana spune:

    Ai facut o recenzie tare frumoasa! Bafta multa!

  11. Inginerashul spune:

    Foarte interesanta recenzia, Am sa fac rost de carte si am sa o citesc

  12. Gabriela Vasilache spune:

    Frumoasa recenzia. 🙂 Eu cred ca destinul t-il faci cu mana ta.

  13. Livia Ionita spune:

    Unii sufera, altii se bucura. Cei care au parte numai de nenorociri prefera sa creada ca altcineva la dicteaza viata. Foarte frumos spus.
    Foarte frumoasa si recenzia ta. De acum inainte am sa te citesc, Raluca!

  14. oana spune:

    Am citit si eu cartea ! E printre preferatele mele! Mult succes cu blogul !

  15. uneori se intampla sa citesc cateva cuvinte si acestea sa rimeze in mintea mea cu acordurile unei melodii. De multe ori parca legatura creata de minte nu are logica. Citind recenzia ta, care spre final pare ca incearca sa dezlege poate cel mai mare mister al omenirii, in mintea mea canta Placebo – My Sweet Prince. De ce oare ?

  16. Rux spune:

    Nu am citit cartea aceasta, dar citesc o alta carte a autorului chiar acum:).

    Felicitari pentru recenzie!

  17. Spunsieu spune:

    Daca e carte politista e pe gustul meu, categoric! M-ai facut curioasa.

  18. Mihai spune:

    Recenzia m-a dus cu gandult in doua parti . 1 Bineinteles am sa citesc cartea asta si 2 Am auzit de o piesa de teatru cu o tema asemanatoare, imi scapa momentan numele, si am sa ma duc si la ea 😀 . Cheers

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: