Calatorie intr-un picior

Scrie un comentariu

Februarie 2, 2013 prin raluca dan

De mult ma invarteam in jurul rafturilor librariilor, pandind o carte de Herta Muller. Dupa ce si primit premiul Nobel in 2009, mancarimea mintii de a citi ceva de ea a crescut si mai mult. Cu toate astea, nu am citit nimic de ea pana acum. Si rau am facut. Principalul motiv pentru care o evitam era ca se tot spune ca a scris numai despre dictatura, despre comunism si am lasat-o mereu pe mai tarziu, declarand alte tematici mai de actualitate si mai importante pentru mine. Citind insa Calatorie intr-un picior, m-am indragostit de Herta Muller. Si mi-e teama, (sau mai bine zis mi-e bucurie) ca e o dragoste pe viata.

Da, Calatorie intr-un picior e ( cum ma asteptam) despre dictatura, sau mai precis despre fuga de dictatura.Eroina romanului, Irene tocmai reuseste sa plece dintr-o tara aflata sub regim dictatorial, insa in tara in care emigreaza pare ca nu isi gaseste deloc locul, ramanand o straina in strainatate.

„Si pentru ca acesti straini aveau infinte in gatlej persoane cunoscute, ei nu mai erau doar straini. Deveneau mai straini decat strainii”.

Cum Calatorie intr-un picior este primul roman scris de Herta Muller dupa plecarea ei din Romania, ne este usor sa descifram in protagonista romanului pe cealalta Irene, pe insasi autoarea cartii, ce paraseste Romania, numita in roman „celalata tara”.

Tulburatoare sunt imaginile si tacerile carora le da viata Herta Muller cu frazele ei scurte si percutante. Cu alaturarile inedite si puternice de cuvinte ce reusesc imediat sa creeze o imagine, sa simti o durere de stomac, un miros de frunze uscate si sa pipai pielea calda a unui barbat in asternuturile reci.

Desi departe de cealalta tara, amintirile ii stau mereu in gat Irenei, frunzele moarte ii aduc aminte de viata ei, de cealalta Irene, de tot trecutul de care se simte legata si de care nu reuseste sa se elibereze. Calatoria ei nu e niciodata completa. Ramane cu un picior in „cealalta tara”, dupa cum sugereaza si titlul care se vrea ludic si amuzant, dar care ascunde o durere impietrita.

Nu s-ar intoarce pentru nimic in lume „in cealalta tara”, insa pentru nimic in lume n-ar putea-o uita.

„-Voiai mai mult? E clar, spusese Franz, voiai mai mult. Voiai dorul meu pentru ca tu il aveai pe al tau. Acum esti aici. Iar eu sunt tot aici, in camera asta. Iar dorul tau este acelasi, ca si cum n-ai fi aici, si nici eu n-as fi aici. Dorul  tau este este ca al copiilor, mai spuse Franz. Dorinte care nu stiu ce-i cu ele”.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: