File de povesti auto

Scrie un comentariu

Noiembrie 22, 2012 prin raluca dan

Stateam amortita, tanjind ca intotdeauna la calatorii pe munte si aventuri in desert, cand a sosit el si m-a luat acasa. Cand mi-am simtit inima trepidand incet la rotirea cheii si muschii incordandu-se sub presiunea acceleratiei, am simtit pentru prima oara ca traiesc. Alunecam cu entuziasm pe sosea si imi venea sa o iau la goana, sa-i intrec pe toti si sa ajungem acasa! Acasa! Acum urma sa am o casa si un prieten care sa ma scoata in lume in fiecare zi. Asa mi-am spus in ziua aia, in ziua in care am renascut din nou. Dar zi dupa zi, odata cu rasaritul soarelui, usile garajului se deschideau larg si mergeam cativa kilometri pana la servici, unde ramaneam intr-o parcare stramta, aliniata langa niste surate mediocre, cateva ore bune, pana se intorcea Mihai. Mihai, asa il cheama pe prietenul meu. Asa il striga femeia aceea blonda, care ii da o sarutare pe obraz dimineata si strecoara pe bancheta din spate un pachet de mancare calda, doar am o cabina 4wd.. si dumnezeule ce bine miroase! Si femeia miroase foarte bine, cand vine si ea la plimbare, mai rar ce-i drept, imi inunda simturile cu parfumul ei seducator, de mi-o ia sasiul la goana.

Incepusem sa ma obisnuiesc cu noua mea viata si sa cad intr-o noua rutina, ajungand sa visez iarasi la marile aventurii din canioane si drumuri virgine de strabatut, santiere, ..De ce si-a mai luat Toyota Hilux, daca nu iese off road ? Si cum visam eu asa, ma pomenesc ca Mihai vireaza la stanga pe un drum necunoscut pe care nu mai fusesem niciodata si casele se facea mici, din ce in ce mai mici, in oglinzile retrovizoare. Drumul incepuse sa se cam strice, era mancat de gropi si invadat de iarba, si daca nu ar fi fost garda la sol ridicata si suspensia mea robusta, nu cred ca as fi putut sa alerg ca vantul, cum o faceam plina de curiozitate, avand o presimtire buna. Mihai porni si sistemul Toyota Touch activand hartile zonei si dupa atingerile lui mi-am dat seama ca urma sa mergem la munte. La munte!! De cand asteptam eu momentul asta, de cand eram un biet motor intr-o fabrica, de cand priveam pe geamul showroomului la brazii din fata, visand la locurile lor natale.

Aventura a inceput odata ce am intrat pe poteca de munte si a trebuit sa infrunt bolovanii de piatra. Mihai apasa relaxat pe acceleratie si invartea volanul invelit in piele, iar eu cuceream muntele pas cu pas, roata cu roata. Am traversat un parau si am stropit bucuroasa cu apa in toate partile. Mihai a pus o melodie frumoasa de la Bon Jovi, We werent born to follow si inspirata de versurile cantecului, am croit drum prin munte si am ajuns pana sus in varf. Ma cam innoroisem pe cauciucuri, dar aerul tare de munte, privelistea superba de sus din varf si mirosul de brad ma faceau sa ma simt in al noualea cer. Mihai si niste necunoscuti cu sepci au incarcat niste utilaje bizare in masina si cativa brazi verzi si i-au pus in spate.

In timp ce coboram pe panta abrupta activandu-mi sistemul  de asisenta la franare si asigurandu-ma ca toate functiile de siguranta sunt gata sa sara la bataie, am vazut ceva foarte bizar. Din cer cadeau fulgi albi si reci, de-mi lucea ca gheata vopseaua. Sa fi fost inghetata ? Mihai zicea la telefon ca ninge. Ningea frumos, dar zapada asternuta si gheata incercau sa-mi puna bete-n roate. Nicio sansa. Inauntru am pornit si mai tare caldura sa-l protejez pe Mihai si mi-am continuat drumul cu atentie sportia si incredere in calitatile Toyota.

Ne-am intors pe soseaua cea mare, trebuind sa ne intoarcem acasa. In schimb, am oprit pe la diverse case si am lasat cate un brad ici si colo. N-am inteles mare lucru, dar lumea parea ca se bucura. Se indreptau spre Mihai zambind, si nu ca sunt laudaroasa, dar se uitau la mine cu admiratie, imi mangaiau sigla 4×4 si apoi luau bradul cu grija si-l duceau in casa, desi eu stiam bine ca brazii trebuie sa stea afara. Intr-un final, am ajuns acasa. Femeia blonda a iesit bucuroasa si Mihai a luat ultimul brad ramas in spate si i l-a inmanat fericit. Eu am ramas parcata intr-o rana la poarta, asteptand sa intru si eu la mine, sa-mi intind fiarele si ligamentele de otel. Se inserase deja si Mihai nu dadea niciun semn de viata. Afara continua sa ninga si zapada se asternea pe mine in voie, fara sa-mi ceara voie. Ma gadila un pic la stergatoare. Cerul era o puzderie de purici mici, albi, care-mi intrau in faruri. Am intors privirea spre casa. Cand colo ce-mi vad ochii: pe fereastra stralucea colorat bradul impodobit. Craciunul ?! Era Craciunul. Era Craciunul si eu fusesem cea care le adusese Craciunul in case. Eram asa de entuziasmata ca as fi putut intra si iesi din toate noroaiele, vaile si santierele in clipa aia..

Asta a fost prima mea aventura off-road de Toyota Hilux matura, dar au urmat si altele.. Va povestesc data viitoare cum a fost in delta cand am tractat o barca prinsa in noroi si cum a fost la vulcanii noroiosi.

Acest articol a fost dictat de catre mine, Toyota Hilux, labradorului Ami, care vine si se gudura pe langa mine si lasa par pe bancheta din spate, dar pe care il indragesc. Acesta la randul lui, i-a dictat-o motanului Harun, care are ca stapan pe invatatul iranian Ahmed, care nu se mira ca animalele pot vorbi si bun prieten cu Raluca, fata care auzind despre aventurile mele, a exclamat ca daca ar fi sa se reincarneze intr-o masina, si-ar dori sa fie o masina off-road Toyota Hilux. Si cum are un blog s-a decis sa-mi scrie povestea si sa o publice in cadrul competitiei  Superblog 2012!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: