Nostalgia dupa tehnologie

Scrie un comentariu

Noiembrie 20, 2012 prin raluca dan

Daca Edison nu ar fi inventat becul, sa fi stat astazi cu lumanarea langa laptop? Si daca nu ar fi fost inventat laptopul, sa fi comunicat astazi prin mesaje purtate de porumbei voiajori mecanici? Viata fara avioane, fara calculatoare, fara internet ?

O viata simpla, petrecuta intr-un sezlong de rachita sub vita de vie.. O viata linistita unde telefonul mobil nu suna neincetat, stresandu-te si obligandu-te sa raspunzi si sa comunici oamenilor care nu sunt langa tine.Atunci comunicarea ar fi simpla, frumoasa, l-ai striga pe George printre vii, peste camp si l-ai invita seara la un peste la gratar. Bieninteles in loc de muzica preferata, ar trebui sa ascultati cantecul greierilor din iarba si oda huhurezului.. Ai putea sa simti iarba crescand..

Si cum n-ai avea calculator si nici nu ai sti ce e acela calculator, nici Google, nici procesor, ai scrie o scrisoare atunci cand ai vrea sa trimiti un mesaj cuiva drag aflat departe. Asa gandeam noi, generatia Facebook, inainte de Marea Renuntare la Tehnologie.

Acum sute de ani, lumea isi imagina ca viitorul va apartine tehnologiei, in schimb la un moment de cotitura, dupa ce tehnologia a dat gres si s-a intors impotriva noastra, omenirea s-a intors la o viata simpla, rustica. La acel moment, conducatorii tuturor statelor lumii si cele mai puternice organizatii non-guvernamentale au sters orice urma de tehnologie de pe pamant.

Astfel, spre surprinderea stramosilor nostri, noi inca masuram trecerea timpului notand apusurile soarelui si masurandu-i umbra pe pamant. Verii mei de la oras si-au cumparat un ceas, dar noi aici la tara nu avem asa ceva.

Dupa ce in copilarie obisnuiam sa ma joc Need for Speed pe computerul meu cu placa video nVidia, ma uit acum la copiii mei care alearga afara in praf, arsi de soare si cu manutele murdare de ciocolata. Imping masinute din lemn si alearga dupa ele, imitand zgomotul motoarelor masinilor rapide, vrum, vrum… zgomote ce imi amintesc de jocurile mele video.

Ma bucur pentru ei ca au ocazia sa petreaca mai mult timp cu fiinte reale, sa-si faca prieteni adevarati, insa stau si ma gandesc daca nu era bine sa fi stiut si altceva.

Zi de zi, viata imi demonstreaza ca nu am nevoie de procesoare Intel si hard-diskuri pentru a fi fericita, gasind zi de zi alte motive de bucurie, dar imi e totusi dificil sa ma adaptez la aceasta lume ce nu mai apartine omului, apartine naturii.

Mie imi placea sa ascult jazz cand ploua si sa privesc ploaia cu nostalgie, acum trebuie sa ma multumesc doar cu zgomotul ploiii si cu o lumanare de seu pe masa. Inainte de marea renuntare la tehnologie, lucram ca traducator si scriam nuvele in laptopul meu HP, tastam cu ochii inchisi si zgomotul tastaturii avea un efect inspirational asupra mea. Si acum sunt tot traducator, dar cum nu mai exista tehnologie, trebuie sa rasfoiesc un dictionar de o mie de pagini pentru a gasi cuvantul potrivit si sa pierd cateva minute, cand inainte cu un simplu Ctrl +F, gaseam imediat terminologia potrivita.

De scris, nu prea mai am timp cu atata treaba. Inainte era toata acea aparatura performanta care te ajuta la gatit, la spalat, la orice. Si daca am timp, trebuie sa ma gandesc bine si sa folosesc cu grija hartia si cerneala. Plus ca foile se invechesc, ocupa spatiu, nu e ca si cum ai avea un hard-disk cu capacitate mare de memorie.

Cartile sunt mult mai scumpe, exista o ratie de carti tiparite pe an, iar pretul acestora e exorbitant. Nu se mai tiparesc carti pe banda rulanta, pentru toata populatia, iar toate tabletele si PDF-urile au fost distruse. Mi se strange inima numai cand ma gandesc la cate facilitati existau inainte, la cat de usor aveai acces la informatie si la cultura. Accesai primul magazin online intalnit si-ti cumparai un laptop, un frigider, iti comandai chiar mancare. Astazi, trebuie sa gatesti. Alta solutie nu ai.

Acum e prea tarziu, am avut tehnologia la indemana si am exagerat. Nu am stiut sa ne folosim de ea. Daca am primi o a doua sansa, poate ne-am folosi mai bine de ea. Nu avem cum sa stim. Nu avem de la cine sa primim o a doua sansa. Aici nu suntem intr-un video game. Spun asta pentru generatiile ce vor urma, pentru cei care vor inventa din nou placa de baza, laptopul, procesorul, internetul si vor vinde la oferte placi video in magazine online Mediadot.ro. Le spun lor, generatiilor viitoare, sa aiba grija si de natura, sa circule cu masini hibrid si sa recicleze calculatoarele stricate. Sa nu se necajeasca pentru o amarata de taxa verde. Le spun lor, sa-si dea seama ca a trimite un mail e lucru mare, ei care nu vor sti ca o scrisoare ajunge in cateva zile, daca nu e pierduta pe drum.. E complicat sa stai toata ziua in fotoliul din rachita, sub vita de vie.. Si cantecul greierilor e tare obositor, cand nu o acompaniaza niciun pianist de jazz..Oh, dac-ai putea sta in vie, cu laptopul in brate, vorbind cu prietenii de departe pe Skype si acompaniind greierii cu Prince…

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2012!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: