Societatea cucerita de tehnologie

Scrie un comentariu

Noiembrie 2, 2012 prin raluca dan

Cum se lumina de ziua ceasul digital se puse pe fredonat Californication de la Red Hot Chilli Peppers si-si desfasura bratul de metal spre mine, batandu-ma usor pe umar pentru a ma trezi. La al treilea ghiont m-am trezit si i-am zis sa se opreasca. La comanda mea, bratul s-a retras usor in carapacea sa electronica iar muzica a continuat sa se auda pe surdina.

Am tras perdelele pentru a lasa razele soarelui sa patrunda in voie in dormitor si am deschis ferestrele cu telecomanda, pentru a lasa aerul tare al diminetii sa ma trezeasca.

Abia dupa alte cateva minute de lenevit in pat, m-am ridicat sa-mi fac o cafea. Desi iubesc tehnologia si mi-am achizitionat mereu cele mai noi aparate si gadgeturi, prefer sa beau cafea tare la ibric, bizarerie privita cu simpatie de toti ceilalti care folosesc espressorul cu capsule de cafea, actionat prin telecomanda.

In timp ce cafeaua fierbea pe aragaz, m-am dus la baie pentru a-mi face toaleta de dimineata. Mi-am trecut usor mainile peste fata. Nu-mi venea sa cred ca am 80 de ani ! Ce repede a trecut timpul! N-ai zice ca au trecut atatia ani , daca nu ar fi oglinzile astea si atatea schimbari pe care le-am acceptat si de care ne-am lasat cuceriti fara incetare. Apucandu-ma nostalgia am apasat pe oglinda cu touch screen si procesor, pentru a-i activa galeria de amintiri. Am rasfoit prin cateva albume, pana ce am ajuns la poza cu mine si Gabi de acum cateva zeci de ani. Am atins ecranul din nou alegand sa impart ecranul jumatate in oglinda, jumatate fotografie. Daca priveai cu atentie observai ca era acelasi chip de acum 50 de ani, numai ca ascuns sub riduri. Unele lucruri nici macar tehnologia nu ti le poate aduce inapoi, insa macar putem privi cu drag cand vrem la vremurile trecute.

Si Gabi, ce barbat puternic si ce privire aprinsa ! Inca si-a pastrat zambetul cu care m-a fermecat din prima clipa.

Cuprinsa de reverie, uitasem de cafeaua de pe foc, cand Robert m-a anuntat cu vocea sa fara inflexiuni sa ma duc sa sting aragazul. Robert nu e copilul meu, nici nepotul, ci Vocal House Protection System, un robotel destept si vigilent, cu un corp ascuns intr-un aparat ce seamana cu un aparat de radio de pe vremuri, care are un procesor Intel si care ma ajuta sa nu fac prostii prin casa. De cand cu varsta, uit pe unde pun lucrurile, iar Gabi nu-si gaseste niciodata ochelarii. L-am cumparat de la Oktal si a meritat toti banii pana acum!

Astazi imi beau cafeaua singura, Gabi e plecat sa stea cu nepotii. De 4 ani, am si nepoti ! Asa trece viata ! Ei s-au nascut intr-o clinica de maternitate si inainte de nasterea lor, Mihai si Ana stiau totul despre ei : cate grame vor avea la nastere, ce culoare vor avea ochii. Sunt asigurati la sistemul medical privat si au achizitionat un abonament de analiza genetica pentru a sti cat mai multe despre micutii lor. Desi au doar 4 ani, amandoi nepoteii stiu sa foloseasca singuri telefonul cu camera video, si adesea ma suna ca sa-mi arate ce jucarii le-au mai luat parintii. Scot limba, rad, se tachineaza ! E minunat sa-i pot vedea asa des, caci Mihai a emigrat in Franta imediat dupa facultate, iar biletele de avion sunt inca destul de scumpe si nu pot zbura prea des din cauza problemelor cardiace, iar de un bilet teleportare nici nu poate fi vorba, din pensia mea de profesoara.

Imi lipsesc copii de la scoala ! In ultima vreme, am mai dat meditatii de franceza in sistem live conference cu niste fetite, si asta mi-a mai redat veselia vremurilor de odinioara.

Oricum, pasiunea mea de a scrie a invins trecerea timpului. Si astazi continui sa colaborez cu 2 site-uri pentru care scriu articole de calatorie. Scriu, e impropriu spus deoarece mai mult ii dictez totul laptopului meu HP cu hard disk extern. Si sincer nu stiu ce m-as face nici daca monitorul LCD nu ar avea protectia de ecran activata si ajustata la dioptriile mele. Probabil as obosi foarte repede si nici nu as putea citi prea mult. Inainte, puteam trai bine mersi si fara laptop, dar acum, de cand m-am lasat sedusa de atatea si atatea device-uri minunate, ar fi un dezastru sa se arda placa de baza. Dar cum nimic nu e lasat la voia intamplarii, mai toate device-urile cumparate de noi au un mini-generator incorporat, care se activeaza in cazul in care exista vreo problema cu procesorul Intel sau cu placa de baza.

V-as mai povesti putin cateva amintiri din viitor, dar ma suna nepoteii  si abia astept sa-i vad.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012 !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: