Povestea lui Fane Branzaru si a poftei sale de branza

2

Octombrie 18, 2012 prin raluca dan

A fost odata ca niciodata, pe vremea cand facea plopu pere si rachita placintele si se bateau lupii pe branza si se luau de gat cu mieii, cu mult inainte ca oamenii sa se hlizeaza la aparatele de fotografiat urland « branzaaa ! », de sareau soarecii pana la ce sa ne aduca povesti.. Mincinos e al de nu crede si fuge de cascaval.

Pe vremea aceea, pe-un picior de plai, pe-o gura de rai se nascu Stefanel, cunoscut pentru totdeauna sub porecla de Fane Branzaru. Mic si sfrijit, mereu cu guturai, tusind si plangand, de n-ai fi zi c-o face mare branza-n viata lui mica, Branzaru al nostru isi vedea de branza lui si crestea ca buruienile pe camp, neluat in seama de nimeni.

Si daca va da ghes curiozitatea sa va intrebati de unde-i vine numele, apoi nu ma mai sacaiti atat ca nu-i treaba magarului de unde beau oile apa, iara oamenii ii zisera Branzaru ca tare i se mai scurgeau ochii dupa branzica si vesnic ii se scurgea si zeru din buzunare, ca nu era zi sa nu doseasca prin pantaloni si camese, o bucatica de cas, telemea ori ce mai apuca.

Nimeni nu facea branza cu el si crestea singur printre muntii, cu mieii si maidanele, prieteni de suflet.

Inca mai avea cas la gura, Branzaru cand se stabilira pe acele meleaguri capcaunii Branzofagi, care aveau o pasiune bolnavicioasa pentru branza buna. Cum au pus piciorul in muntii Branzei de Rasarit, cum au inceput sa ameninte satele si sa le tina sub teroarea branzei. Astfel, bietii ciobani si munteni munceau cat e ziulica de lunga sa faca branza buna pentru capcauni, iar acestia isi ghiftuiau burdihanele imense cu branza si lapte, mancand intr-o zi cat un milion de soareci intr-un an.

Zi dupa zi Branzofagii mai grasi si mai dolofani se faceau, iar muntenii slabeau vazand cu ochii si le oracaiau pruncii-n ograda dupa o felie de cas proaspat si-o roata de cascaval.

« Frate, frate da branza-i pe bani », isi zisera intr-o seara satenii. « Ceva trebuie sa facem, sa le luam cascavalul de sub nas capcaunilor. Dintre toti tinerii astia din sat, unu tot o fi mai breaz si-o reusi sa le vina de hac capcaunilor, sa-i facem branza cu pamant », striga unul din batrani.

Dar tinerii dadeau din branza-n branza, si se codeau sa zica ceva.

Dintre toti, doar Fane Branzaru se incumeta sa raspunda si zise : « Apoi cu frica si rusinea nu faci nici o branza. Iaca eu ma duc sa dau seama capcaunilor ».

« Vrabia branza viseaza », susotira netrebnicii de sateni. « D-apoi uite unul care nu-i un papa-lapte, ci un adevarat papa-branza », zisera altii incantati.

Asa se face ca, Fane Branzaru, fu desemnat sa mearga a doua zi, in miez de noapte, sa duca capcaunilor partea de branza cuvenita lor.

De plecat pleca el cu sacu plin de branza, da pofticios si fan branza cum era, o hali pe toata pana la gospodaria capcaunilor. Asa ca de frica, de viclenie, n-o sa stim niciodata, dar Fanica isi aduse aminte pe loc de rapa de calcar de la marginea padurii, iar cand capcaunii venira la el cu gurile cascate si flamande, intreband artagosi de miez de lapte-n miez de noapte, le spuse falos :

– Dragi cumetri, in seara asta nu v-am adus branza-n sac, ci ne-am hotarat sa va aratam de unde luam noi toata branza si sa va dam izvoru branzeturilor de-a gata, pe tot. Sa-l mancati cum v-o fi pe plac !

Capcaunii, creduli, strigara « branzaaa » de bucurie si il urmara pe Fane Branzaru spre rapda de calcar. In lumina lunii pline, care stralucea ca un miez de lapte pe cer, valea plina de calcar parea un munte de branza alba si proaspata. Capcaunilor li se aprinsera ochii-n cap.

-Sa fie asta El Branzorado promis ?

Dar nu au asteptat raspunsul celuilalt, caci zgarie-branza cum erau, fiecare vroia sa ajunga primul in paradisul branzei, asa ca s-au aruncat unul peste altul, de-a valma, spre branza promisa.

-« Opt cu-a branzei noua ! », le ura vesel Branzaru si se intoarse chiuind spre sat.

Aici fu intampinat cu mare veselie de satenii care organizara o branzerata pe cinste, unde s-au inventat noi retete de branza, s-a chiuit si s-a dansat o saptamana incheiata.

Barza, branza, varza, viezure, manz.. am incalecat si eu pe-o roata de cascaval, si-am ispravit de spus incredibila poveste a lui Fane Branzaru si a poftei sale de branza.

***Acest articol a fost scris pentru Superblog 2012 si Delaco!

Anunțuri

2 gânduri despre „Povestea lui Fane Branzaru si a poftei sale de branza

  1. Maria spune:

    pun pariu ca a si primit-o, drept rasplata, pe cea mai frumoasa fata din sat de nevasta…:)
    foarte draguta povestea, multa bafta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: