Bijuteria care i-a schimbat viata

Scrie un comentariu

Octombrie 16, 2012 prin raluca dan

Era prin preajma Craciunului. Acum  cativa ani. O asteptam pe Irina sa se intoarca de la sora ei din Barcelona. Urma sa soseasca la Baneasa pe 24 decembrie seara, iar a doua zi trebuia sa o duc cu masina la ai ei. Locuiam deja cu Irina de aproape un an de zile, stiam ca o iubesc, insa nu apucasem sa-i spun niciodata. Intr-un fel mi se parea evident si speram sa stie asta din felul in care ma purtam cu ea, in fiecare zi.

Ma trezisem pe la 11 cand soarele stralucea deja cu asprime peste zapada murdara de pe jos si nu ma induram sa ma dau jos din pat. Pana la urma mi-am incordat oasele si muschii si m-am motivat sa ma dau jos din pat. Irina merita un brad si un cadou frumos de Craciun.

Nu stiam ce sa-i iau de Craciun, dar vroiam neaparat sa iau un brad, a carui achizitie o tot amanasem de o saptamana. Asa ca am luat-o pe Zuza, catelusa noastra, si am pornit la plimbare prin zapada, cu mainile ingropate in  buzunare si obrajii muscati de ger. Asteptam tramvaiul deja de 15 minute si regretam ca nu incercasem  sa dezgrop masina din zapada. Tot stand in statie, am vazut vizavi un magazin de bijuterii si mi-au sclipit ochii. Stiam ce sa-i iau Irinei. O bijuterie. Ea adora bijuteriile cu cristale si pietre pretioase. Am traversat grabit si m-am indreptat spre vitrina magazinului. Ce am vazut nu prea era pe gustul meu si in niciun caz, pe gustul Irinei. Nici Zuzei nu parea sa-i placa, ea tragand de lesa cu toata forta spre un mini om de zapada, cu nasturi din bonibon.

Oricum acum stiam ce trebuie sa-i iau : o bijuterie. O brosa frumoasa de pastrat ani de-a randul in cutia ei de bijuterii din lemn de cires. Sau o pereche de cercei de aur alb pe care sa-i poarte la petrecerea de revelion. O bratara care sa scoata clinchete cristaline la fiecare miscare a incheieturii fragile a mainii ei. Chiar si un colier ar fi mers, daca gasea unul finut si de efect. Bijuterii cu cristale. Sau fara pietre, dar cu modele elaborate. La asta ma gandeam in timp ce mergeam spre centru cu Zuza in brate, uitandu-se atenta prin parbriz la luminitele de pe marginea drumului. Dar visele mele despre cadouri minunate s-au spulberat in fata vitrintelor incarcate de bijuterii multicolore, sclipitoare, insa niciuna pentru Irina. Resemnat, i-am cumparat un sal in nuante de roz si mov si cel mai frumos si mai vajnic brad. Si de fapt, eram chiar incantat de brad si de sal. Numai ca, odata ajuns acasa, am verificat si cutia postala si in ea am gasit o vedere cu catedrala lui Gaudi. Pe spate scria simplu « Te iubesc. » Nu se semnase, nu marcase nicio adresa. Parca o auzeam soptindu-mi la ureche vorbele astea, scrise cu cerneala uscata pe o bucata colorata de carton.

Am urcat sus, cu inima dansand de fericire. Brusc, mi-am dat seama ca nu i-am luat un cadou potrivit. Pe masura declaratiei sale. Pe masura curajului ei de a-mi spune te iubesc. Mai erau cateva ore pana trebuia sa plec la aeroport dupa ea. Unde sa ma mai duc acum ? Unde as mai putea gasi acum un inel pentru Irina ? Caci abia acum mi-am dat seama de ce nicio bijuterie nu mi se paruse potrivita. Pentru ca in sufletul meu vroiam sa ii iau un inel. Insa nu aveam curaj. Am deschis laptopul, am cautat cateva magazine online de bijuterii cu cristale. M-am oprit la LuxuryGifts.ro si am ales cel mai frumos inel cu cristale care poate exista vreodata. L-am comandat rapid si am aflat ca imi putea fi livrat direct acasa in aceeasi zi. Ce putea fi mai bine decat asta ? Inelul venea singur acasa, impachetat frumos, iar eu aveam timp sa fac curat in apartament, sa impodobesc bradul si sa-mi astept iubita. Sau viitoarea sotie. Am petrecut tot restul zilei intr-o tensiune ingrozitoare, imaginandu-mi tot felul de scenarii teribile, asteptand clipa cand va trebui sa iau masina lui frate-miu si sa merg la aeroport. Am condus tot drumul cu un mare nod in gat. Mi-era tare teama ca ma voi face de ras. Ca nu ii voi putea spune la fel de clar si de calm si de limpede si de sincer, te iubesc, cum o facuse ea. Am coborat din masina cu pasii tremuranzi de emotie, strangand in buzunar cu putere cutiuta in care se afla o mica bijuterie ce abia astepta sa fie purtata.

Pe aeroport era o aglomeratie de nedescris, o gramada de oameni venind si plecand in diferite directii, si un vuiet asurzitor. Cand au anuntat ca zborul  Barcelona Bucuresti a aterizat mi s-au inmuiat picioarele. 20 de minute mai tarziu, cand am zarit-o, inima imi bubuia sa-mi sparga pieptul si gatul mi se uscase de tot. Am luat-o in brate, strangand tare de tot geaca ei gri de fas. M-am uitat in ochii ei negri o secunda, incercand sa-i transmit toata dragostea mea, caci gura imi ramasese inclestata. Am scos cutiuta din buzunar si i-am pus-o in palmele calde. S-a uitat la mine uimita.

-Stefan..?! atat a mai apucat sa spuna, izbucnind in plans la vederea inelului. Lacrimile ei m-au eliberat si pe mine, caci am reusit sa-mi revin in fire si sa o iau in brate. Am sarutat-o pe par si i-am spus la ureche, fastacit si balbaindu-ma inca, « te iubesc ».

**Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 212 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: