Prima carte de la Nemira: Ultima zi a unui condamnat la moarte

Scrie un comentariu

Octombrie 14, 2012 prin raluca dan

Ultima zi a unui condamnat la moarte.  Bug –jargal„, de Victor Hugo, aceasta ar putea fi prima carte citita de la Nemira. Nu sunt sigura ca este cu adevarat prima carte pe care am citit-o de la Nemira, insa se numara printre cartile care m-au marcat si pe care nu le-as putea uita vreodata.

Imi amintesc perfect coperta lucioasa cu o carte veche groasa, deschisa pe la mijloc, peste care era aruncat o cruce din care se zbatea parca sa se desprinda, Cristos.

La fel de bine imi amintesc ca am citit-o intr-o vacanta de vara, acum cativa ani buni. Venisem la mama acasa si cautam ceva interesant de citit. Asa ca m-am postat in fata bibliotecii ghiftuite de carti. Era asezata printre cartile inalte din colectia Romanul de dragoste si m-am chinuit sa o trag afara. Am ales-o din cauza titlului : « Ultima zi a unui condamnat la moarte. Bug – Jargal ». Trebuie sa recunosc ca m-a intrigat mult titlul primului roman, iar in ceea ce priveste cel de-al doilea, Bug – Jargal, imi amintesc povestea, mi s-a parut interesanta insa as fi uitat-o complet daca nu s-ar fi aflat in volum alaturi de « Ultima zi a unui condamnat la moarte ».

Cum ai putea rezista unui astfel de titlu ? Cum ai putea sa opresti toate intrebarile care dau navala odata ce dai cu ochii de el? Sa ai certitudinea ca vei muri si sa ai 24 de ore care te despart de marele mister…La ce sa te gandesti mai repede ? Sa te bucuri cum poti de acest ultim rasarit sau sa te lasi ros de disperare ? Ma intrebam ce as fi facut eu in locul lui..

Cum cartea e scrisa la persoana I, un jurnal al ultimelor saptamani din viata unui condamnat la moarte. Nicio clipa nu stim exact ce crima odioasa a comis, condamnatul relatand cu luciditate procesul si condamnarea sa, amintindu-si cu disperare si tristete de zilele in care era liber. Frapanta este si luciditatea si sadismul cu care multimea asista la condamnarea sa, aceeasi raceala pe care i-o reproseaza criminalului fata de victima sa.

Am trait odata cu el sentimentul innabusitor ca nu mai exista scapare, ca odata ce ai luat-o pe o strada la stanga, intreaga ta viata e decisa. Esti obligat sa mergi inainte, desi iti simti picioarele ca de plumb, si vrei sa fugi in alta parte.. inspre viata ta adevarata.

Victor Hugo nu s-a numarat niciodata printre scriitorii mei preferati, insa prin cartea asta m-a frapat si m-a cucerit intru-totul.

«Ultima zi a unui condamnat la moarte » m-a facut sa inteleg ce inseamna bucuria de a fi liber si senzatia de sufocare si greutatea poverii de a te stii condamant, lipsit complet de libertate. Doar condamnatul lui Hugo din aceasta carte, Meursault al lui Camus in « Strainul » m-au putut face sa realizez insemnatatea gigantica a libertatii umane. Si nu as putea explica mai bine decat poetul turc Nazim Hikmet  in primele versuri din poemul ‘Scrisoarea unui om izolat intr-o inchisoare », ce emotie imi provoca gandul ca sunt libera, si ce tulburare ideea ca oricand pot fi condamnata  :

« Azi, duminica,
Pentru prima oara m-au scos la soare.
Si pentru intaia oara am vazut cerul atat de departe
de mine si atat de albastru,
atat de mare; de uimire,
nemiscat am stat ca un astru. »

 Am ramas toata ziua cu cartea in mana, mutandu-ma din fotoliul din sufragerie, aflat la fereastra umbrita de o vita de vie imensa in canapeaua cu dungulite, si patul din camera mamei. Nu m-am dezlipit de carte pana nu am terminat-o.

Dupa ce am citit aceasta carte, nu as putea fi niciodata de acord cu pedeapsa cu moartea. De asemenea, ori de cate ori aflu despre un criminal, despre o condamnare, imi amintesc de aceasta carte si de cum Hugo ne convinge ca in fiecare criminal se ascunde un om.

Acest articol este scris in cadrul competitiei Superblog 2012!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 198 de urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: