Paradisul de dupa colt

Scrie un comentariu

Iulie 4, 2012 prin raluca dan

Mario Vargas Llosa si-a botezat romanul dupa numele unui joc popular, in cadrul caruia unul din copii intreaba unde e paradisul, iar celalalt ii raspunde «  mai incolo, dupa colt ». paradisul, atat in joc cat si in carte, ramane locul care se schimba mereu, locul unde eroul si copilul tanjeste sa ajunga dar este mereu indemnat sa caute in alta parte.

Romanul prezinta in paralele doua povesti, cea al Florei Tristan, o activista socialista care viseaza sa schimbe lumea si lupta pentru drepturile si stoparea exploatarii femeilor si muncitorilor, si reconstituirea fictionala a biografiei renumitului pictor Paul Gauguin, care pleaca in Tahiti, pentru a descoperi arta pura, nepatata inca de civilizatie.

Legatura dintre cele doua personaje, pe langa goana lor dupa propria lor viziune de paradis, este una de rudenie. Flora Tristan este in roman, cum a fost si in realitate, bunica lui Paul Gauguin.

Paradisul de dupa colt nu pare sa poarte pecetea stilului consacrat al lui Llosa. Dimpotriva, stilul este aproape la coltul opus. Citind capitolele consacrate Florei Tristan si intalnirilor sale cu muncitorii, am avut impresia ca citesc ceva asemanator lui Zola. Pe langa descrierea naturalista amuntita a conditiilor soride ale muncitorilor ( tema preponderenta in operele lui Emile Zola), mai avem si un tip de introspectie interogativa a personajelor, prin intermediul careia personajele ne dezvaluie piese din trecutul lor, care se constituie ca intr-un puzzle pana spre sfarsitul romanului, procedeu intalnit la scriitorul francez.

Desi partea din carte destinata Florei Tristan poate parea incalcita si putin plictisitoare, capitolele dedicate destinului lui Gauguin, mi s-au parut deosebit de interesante. Este intradevar impresionanta documentarea  lui Llosa despre pictorii din Parisul secolului XIX si despre Gauguin, pe care trebuie ca Llosa l-a aprofundat si cunoscut foarte bine, daca tinem cont de veridicitatea emotiilor care razbat din proza sa si coerenta destinului acestui pictor, chinuit de nostalgia unui paradis, gasit cu adevarat, doar in pictura si doar arareori. In plus fata de constituirea unei biografii emotionante pictorului Gauguin, cartea reprezinta o adevarata lectie de pictura.

Paradisul de dupa colt e povestea cautarii fericirii supreme si incercarii interminabile si permanent esuate, la nivel individual, de a reconstitui edenul pe pamant, exprimata prin doua povesti diferite ai carui eroi urmaresc teluri complet opuse.

Totusi daca Flora Tristan moare inainte de a face revolutia mult visata, esuand astfel in planurile ei, o parte din ideile ei supravietuiesc, ajutand societatea sa evalueze. Tot astfel, desi Gauguin moare ca un salbatic in Insulele Marchize, dupa moartea sa, operele sale sunt valorificate si i se recunoaste contributia adusa in dezvoltarea artei.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Plimbare pe elefanti

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 210 urmăritori

dada history

Buletin DaDa

Buletin despre filme, carti si vise

Bulletin DaDa

Buletin dadaist despre India, filme, carti si publicitate

Idei Teatrale

Un blog WOW

De peste mări și țări

"Așterne-te drumului, ca și iarba câmpului în bătaia vântului."(Alecsandri)

A. R. DELEANU

A. R. Deleanu e un artist al stărilor depresive. un poet al elegiilor apocaliptice. (România literară)

Reportaje.live

“v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi )

Nimic, Niciodata

Just another WordPress.com weblog

colectia de briose

Briose dulci, briose sarate, de la lume adunate!

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

Pauza de cafea Blog

despre viata, asa cum e ea

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

%d blogeri au apreciat asta: